Constructorii sărmanilor

Câţi dintre sărmanii care n-au un acoperiş deasupra capului nu visează ca într-o bună zi să aibă o casă a lor? Şi câţi nu aşteaptă pe cineva care să le întindă o mână de ajutor ca să intre în rândul lumii?

Mulţi dintre bihorenii nevoiaşi au avut noroc, de-a lungul a 15 ani, cu organizaţia Habitat pentru Umanitate, ai cărei voluntari ridică anual case pentru cei rămaşi, din diferite motive, fără adăpost. Acum, un întreg cartier din Beiuş poartă numele fundaţiei, iar zeci şi zeci de familii care au primit ajutor s-au convins că binele există chiar şi într-o lume tot mai egoistă.

Milionar în SUA, misionar în Africa

Istoria Fundaţiei Habitat pentru Umanitate a început în America anilor '70. Un avocat milionar, Millard Fullor, a realizat subit că banii nu aduc fericirea, aşa că şi-a împărţit averea sărmanilor şi s-a mutat în Africa, ca misionar al Bisericii lui Christos. Acolo, văzând casele sărăcăcioase, a mobilizat comunitatea şi a reconstruit un sat întreg, înlocuind locuinţele din balegă cu case modeste, dar din materiale rezistente. Ulterior, şi-a extins ideea la nivel planetar, înfiinţând organizaţia Habitat pentru Umanitate.

În România, proiectul Habitat a pornit în Beiuş, în 1996, cu implicarea lui Adrian Ciorna (foto), absolvent al Politehnicii din Timişoara şi proprietar al unei mici sifonării din oraşul de la poalele Apusenilor. "În 1994, o delegaţie a Habitat pentru Umanitate a venit în România, vizitând Beiuşul şi Aradul. Le-am fost traducător şi aşa am aflat cum funcţionează organizaţia", explică Adrian, acum în vârstă de 44 de ani. Doi ani mai târziu, filiala din Beiuş era inclusă în catalogul internaţional al Habitat şi începea munca propriu-zisă. În scurt timp, ramura înmugurită la Beiuş s-a extins în toată ţara.

VIP-uri la roabă

Primul an pentru Habitat Beiuş a fost dificil, pentru că bihorenii nu prea aveau chef de voluntariat. Puţină lume accepta să ajute la construcţia unor case pentru alţii, fără să primească ceva în schimb. Acum, însă, după 15 ani, lucrurile s-au schimbat mult în bine. Anual, circa 1.000 de voluntari participă la programele Habitat, iar bilanţul organizaţiei a ajuns în Bihor la peste 150 de locuinţe pentru tot atâtea familii. În Beiuş un întreg cartier a ajuns să poarte numele fundaţiei, pentru că a fost ridicat de voluntarii Habitat.

Munca lor se vede însă şi în Oradea, Ştei, Nucet, Şoimi, Ioaniş, Finiş, Budureasa, Drăgăneşti, Mizieş, Leleşti, Bunteşti şi Belejani, pe şantierele din aceste localităţi muncind ca voluntari celebrităţi precum Regele Mihai şi Principesa Margareta, fostul preşedinte Emil Constantinescu, selecţionerul Răzvan Lucescu, atleta Gabriela Szabo, plus sute de filantropi din SUA şi Europa, pe care angajaţii Fundaţiei i-au cazat în propriile locuinţe, la localnici sau la pensiuni.

Criterii

Principiul după care funcţionează Habitat e simplu: familiile care au nevoie de o casă depun o cerere la asociaţie, aceasta obţine un teren, adună voluntarii şi începe construcţia. Sunt trei criterii de bază pe care doritorii trebuie să le îndeplinească: să aibă nevoie de o locuinţă decentă, să lucreze la ridicarea ei şi la construcţia a încă uneia, şi să poată achita lunar o rată modestă. "Casele Habitat nu sunt un cadou, ci un ajutor", explică Emil Popa (foto), managerul de comunicare al fundaţiei.

Familia beneficiară trebuie să facă minim 600 ore de voluntariat, adică 75 de zile, dacă lucrează 8 ore pe zi, din care cel puţin 500 de ore trebuie să fie la propria casă. "Casele rămân ipotecate, iar beneficiarii plătesc rate la bancă. Preţurile reflectă strict costurile construcţiei, pentru că noi nu facem profit, astfel că valoarea ratelor diferă numai în funcţie de dimensiunile locuinţei. Cea mai mare e de 200 de lei pe 20 de ani", precizează Popa. Casa nu trebuie să fie primită pe gratis, deoarece fundaţia vrea să responsabilizeze familiile astfel încât acestea să fie interesate să aibă locuri de muncă stabile.

Alt amănunt impresionant e că materialele de construcţii folosite provin doar din donaţii şi din banii strânşi din ratele lunare. Pe lângă rolul social, organizaţia poartă şi un mesaj creştin, moştenit tot de la fondatorul Millard Fuller: îndemnul biblic de a-ţi ajuta semenii fără a aştepta răsplată.

Emoţia unui miracol

Cea mai amplă acţiune a Habitat Beiuş a fost Eclips Build '99, desfăşurată în anul ultimei eclipse totale de soare. Atunci, 380 de voluntari, între care şi şefii administraţiilor locale din jurul Beiuşului, au construit 10 case în 9 zile, ele fiind nucleul actualului cartier Habitat.

Astfel de evenimente au continuat şi ulterior. "În 2008, într-o lună, cu 500 de voluntari români, am ridicat în Oradea 10 case pentru familii de ţigani care locuiseră până atunci în blocurile NATO. Din 2009, anual organizăm în Beiuş acţiunea Big Build, cu câte 250 de voluntari din Irlanda. În primul an aşa am construit 10 locuinţe într-o săptămână, iar în al doilea 12", spune Emil Popa.

La Big Build 2010, printre beneficiari au fost şi tineri ieşiţi din centrele de plasament, care nu ar fi avut unde locui fără Habitat. "Printre ei era şi Zoli, un tânăr atât de fericit că va avea o casă încât semăna cu un copil mic care descoperea alergarea. Aducea o găleată de apă în fugă, ducea o roabă de beton în fugă, făcea totul în fugă. Ulterior mi-am dat seama că alergarea sa ascundea emoţia pe care încerca să şi-o stăpânească în faţa unui miracol la care visase poate numai în secret", povesteşte Emil. A fost, însă, doar unul din zecile de cazuri emoţionante...

Fără cocioabe

În cei 15 ani de activitate, angajaţii şi voluntarii Habitat au cunoscut sute de oameni săraci, dar dornici să ia viaţa de la capăt. "E o experienţă unică şi specială, în care mi-am descoperit limitele", se destăinuie Adrian Ciorna, întemeietorul care între timp i-a predat ştafeta actualului director al fundaţiei din Beiuş, Mircea Jurcan.

De ceva timp, organizaţia a demarat şi programe de reabilitare, termoizolare sau sprijinire cu materiale de construcţii a familiilor care au locuinţe, dar nu pot să-şi îmbunătăţească singure condiţiile de locuit. Acum, fundaţia are 11 angajaţi, 6 formând echipa de coordonare a construcţiilor şi 5 cea de implementare a programelor. Cu toţii urmăresc acelaşi scop: să facă din Beiuş primul oraş din ţară fără locuinţe sărăcăcioase, şi în care toate familiile să trăiască în case decente şi sănătoase. Pentru a-şi atinge ţelul e nevoie însă şi de voluntari dispuşi să muncească pentru alţii, fără altă răsplată decât satisfacţia că încă o familie are un cămin...

Habitat pentru Umanitate a pornit în România la Beiuş şi s-a extins în toată ţara, având acum filiale la Cluj, Piteşti, Comăneşti, Craiova, Rădăuţi, Cumpăna şi Bucureşti. În anul 2000, Biroul Naţional din România al fundaţiei s-a stabilit în Beiuş, de aici coordonându-se activităţile din tot restul ţării până la finele anului trecut, când s-a mutat în Capitală.

Pe lângă filialele înfiinţate de Habitat, organizaţia colaborează cu alte ONG-uri în diferite proiecte. La Clinceni (judeţul Ilfov), Habitat şi Fundaţia Vodafone au un proiect de construcţie de locuinţe pentru persoanele cu dizabilităţi. Un program similar se desfăşoară şi în Timişoara şi la Izvoarele (Ilfov), unde colaborează cu Fundaţia Comber. La Bălteşti (Prahova) şi Vânători (Neamţ) un proiect e dedicat comunităţilor de romi împreună cu Fundaţia Soros. La Moineşti (judeţul Bacău), cu Fundaţia Arcelor Mittal, Habitat a demarat proiectul "Casa Bună", care urmăreşte eficientizarea energetică a locuinţelor. Fundaţia a mai desfăşurat proiecte de refacere a locuinţelor afectate de inundaţii din Dorohoi (Botoşani) şi Doljeşti (Neamţ), iar în Dej (judeţul Cluj) un proiect de mansardări şi izolări termice.