Control din poartă în poartă: Reabilitarea porţilor se va face după reguli bine stabilite

Simbolistic, poarta este intrarea într-o nouă lume. Trecând pragul ei, călătorul se rupe de o realitate, făcând noi descoperiri. La o clădire, poarta este graniţa între lumea agitată a străzilor şi cea liniştită a unui cămin, a unui refugiu.

Deşi mulţi orădeni înclină să creadă că rolul unei porţi este nesemnificativ, istoricii şi arhitecţii spun că ea contează la fel de mult ca şi clădirea însăşi şi că trebuie să se afle într-o armonie deplină cu construcţia pe care o întregeşte. Din acest motiv, Fundaţia pentru Protejarea Monumentelor Bihor studiază toate porţile din centrul vechi al oraşului, pregătind un manual de bune practici în reabilitarea lor. Când studiul va fi gata, iar orădenii instruiţi, Primăria are de gând să instituie obligativitatea reabilitării corecte a porţilor.

Greşeli

Porţile şi uşile contribuie la caracterul şi valoarea istorică a unui imobil. Pornind de la această premisă, Fundaţia pentru Protejarea Monumentelor vrea să-i înveţe pe orădeni cum să-şi reabiliteze corect porţile de la casele din centrul istoric al oraşului. "Membrii organizaţiei de tineret a UDMR Bihor au făcut documentarea fotografică, pozând circa 90 de porţi din centrul oraşului. Urmează ca mai mulţi specialişti să identifice care din aceste porţi trebuie să fie protejate la nivel local", explică directorul executiv al fundaţiei, Angela Lupşea.

Experţii, conduşi de criticul de artă Ramona Novicov, vor decide, practic, care porţi vor fi incluse într-o listă a uşilor şi porţilor monument. "Problema porţilor oraşului e că toată lumea le schimbă. Renunţă la materialul din care erau făcute şi fac altele noi", precizează Lupşea. Aceste schimbări sunt cât se poate de eronate, pentru că o poartă trebuie să se potrivească faţadei. Or, o poartă din plastic, de pildă, e ca nuca în perete pe o clădire cu o arhitectură deosebită. Pe lângă că-şi fac porţi din alte materiale, orădenii mai fac o greşeală: renunţă la decoraţiunile şi detaliile porţilor originale, elemente extrem de importante din punct de vedere arhitectural.

Reguli şi sfaturi

Pentru a stopa acest "masacru" al porţilor, Fundaţia face şi un îndreptar privind modul în care se recondiţionează sau se înlocuiesc porţile. "Cele mai importante lucruri sunt păstrarea materialelor şi dimensiunilor originale şi a decoraţiilor", spune şefa Fundaţiei. Adică nu se poate face o poartă din fier în locul uneia din lemn. Feroneria veche a porţii, inclusiv clanţa, nu trebuie aruncată la gunoi, mai spun specialiştii, de cele mai multe ori fiind suficientă curăţarea ei. În plus, există metode de adaptare a feroneriei la tehnici moderne de securitate. Mânerele din plastic nu pot fi sub nicio formă tolerate, iar dacă originalele nu mai există, se pot folosi piese vechi pentru o reconstituire.

În plus, specialiştii mai recomandă şi folosirea unor sisteme de închidere hidraulice, care vor asigura o închidere silenţioasă, protejând în acelaşi timp poarta şi uşa.

Atelier de... meşteri

Cea mai recomandată tehnică pentru primenirea porţilor este recondiţionarea. Aceasta, însă, trebuie făcută de meşteri pricepuţi, care folosesc tehnici tradiţionale. "Aceşti meşteri sunt greu de găsit. Noi vrem să le putem oferi orădenilor şi exemple de meşteri care se pricep la recondiţionări, dar trebuie să-i găsim", zice Lupşea. Pentru asta, viceprimarul Biro Rozalia doreşte să realizeze în Cetatea Oradea, când lucrările de reabilitare vor fi gata, un atelier de restaurare a obiectelor din lemn, pentru a asigura oraşul cu meşteri pricepuţi.

De altfel, Biro şi-a anunţat şi sprijinul pentru promovarea unei Hotărâri de Consiliu Local, prin care orădenii să aibă obligaţia să-şi protejeze porţile şi să le renoveze după reguli, nu după cum îi taie capul. Însă, înainte de asta, Fundaţia va face consultări publice cu proprietarii respectivelor imobile. "Noi vrem ca oamenii să înţeleagă de ce trebuie protejate porţile, să primească soluţii de reabilitare. Nu se va institui o obligaţie până când aceste lucruri nu vor fi făcute", zice directoarea. Pentru că scopul Fundaţiei nu este de a vârî obligaţii pe gâtul oamenilor, apoi de a-i amenda dacă nu le respectă, ci de a şlefui aceste bijuterii ale oraşului. Fără de care nicio casă n-ar avea nici început, nici sfârşit...