Nicio lege nu poate intra în vigoare în România dacă anumite instituții înțeleg să ceară Curții Constituționale să analizeze compatibilitatea legii adoptate cu prevederile constituționale.

În cazul în care se exercită acest control de constituționalitate, legea va putea fi promulgată de președinte și publicată în Monitorul Oficial doar în situația în care Curtea Constituțională decide că este constituțională. În caz contrar, legea se întoarce în Parlament pentru o nouă dezbatere.

Potrivit articolului 146 din Constituție, Curtea Constituțională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.

Conform legii, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului, şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la cel al Senatului.

Până la data dezbaterilor, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului pot prezenta, în scris, punctul lor de vedere. Punctul de vedere al Guvernului se prezintă numai sub semnătura primului-ministru.

Dezbaterea are loc în plenul Curţii Constituţionale, cu participarea judecătorilor Curţii, pe baza sesizării, a documentelor şi a punctelor de vedere primite, atât asupra prevederilor menţionate în sesizare, cât şi asupra celor de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate. Decizia se pronunţă, în urma deliberării, cu votul majorităţii judecătorilor şi se comunică Preşedintelui României. Decizia prin care se constată neconstituţionalitatea legii se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi primului-ministru.

Dacă obiecția se admite, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale, caz în care, în mod evident, legea nu poate să intre în vigoare.