Sorbonica iese din nou în evidenţă. Din păcate, din nou în mod negativ. Conferenţiarul universitar Ioan Stanca, de la Facultatea de Ştiinţe, a reuşit "performanţa" de a fi primul plagiator român în fizică, domeniu în care, datorită complexităţii cercetărilor şi a numărului restrâns de lucrări ştiinţifice existente, nu s-a mai întâmplat niciodată o hoţie de proporţiile celei comise de profesorul orădean.

BIHOREANUL vă prezintă povestea unui impostor care, din cauza propriei lăcomii, prostii şi comodităţi, a ajuns să fie exclus din mediul academic. Cu un şut în fund...

Un "hoţ" de carieră

Ioan Stanca a absolvit Facultatea de Fizică a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj în 1993, cu diplomă de merit. În acelaşi an a fost angajat la Facultatea de Mediu din Oradea ca preparator, cea mai mică treaptă didactică din ierarhia universitară. După cinci ani s-a transferat la Facultatea de Ştiinţe, unde a continuat să urce pe scara ierarhică.

08 Sanda Filip.jpgÎn 2000, a urmat un stagiu de cercetare la Universitatea din Leipzig, Germania. "A fost o performanţă, nu doar pentru cariera lui, ci şi pentru Universitatea din Oradea, întrucât numai cinci fizicieni români au fost aleşi de Ministerul Educaţiei să lucreze la unul din cele mai importante centre de fizică din lume", spune Sanda Filip (foto), decanul Facultăţii de Ştiinţe.

În Germania, Stanca a lucrat sub îndrumarea lui Michael Lorenz, o personalitate în fizica experimentală. După patru ani, a devenit el însuşi responsabilul unui proiect de cercetare, desfăşurat la Universitatea Trinity din Dublin (Irlanda), iar în 2006-2007 a fost expert într-un proiect transfrontalier româno-maghiar. Tot 2006 a fost, însă, şi anul în care profesorul a călcat strâmb pentru prima dată, atribuindu-şi cu tupeu rezultatele muncii altora ca să poată avansa în funcţie. Prin furt...

Cu mâţa-n sac

08 Cornel Antal_1.jpgTicăloşia a ieşit la iveală în decembrie 2010, când rectorul Cornel Antal (foto) a primit două comunicări de la patru profesori polonezi, de la Universitatea de Tehnologie din Varşovia şi de la Institutul de Fizică al Academiei Poloneze de Ştiinţe, care reclamau că Ioan Stanca le-a plagiat nu mai puţin de 16 articole în ultimii patru ani.

Surprins, Antal a format o comisie de fizicieni ai Universităţii orădene pentru a investiga situaţia. Concluzia a fost categorică. Stanca îşi atribuise fraudulos nu mai puţin de 14 articole pe care le-a publicat în diverse reviste de specialitate, două lucrări repetându-le în publicaţii diferite. "Dacă la primele lucrări fuseseră plagiate doar rezultatele unor experimente, ultimele patru erau plagiate complet, de la început până la sfârşit, virgulă cu virgulă", spune Antal.

Având rezultatul anchetei, rectorul a sesizat Comisia de Etică a Universităţii care, după ce a cercetat cazul, a propus Senatului desfacerea contractului de muncă al plagiatorului. Preventiv, membrii Senatului au cerut ca situaţia să fie analizată inclusiv de Comisia de Disciplină, singura care, potrivit Codului Muncii, putea propune concedierea unui angajat. Doar că nici nu şi-a început bine cercetarea a doua comisie, că Stanca s-a şi ascuns în concediu medical.

S-a dat lovit

Rectorul Antal şi decanul Sanda Filip spun acum că profesorul s-a îmbolnăvit de inimă rea. Aproape jumătate de an. "Nu mai vorbea deloc. Era într-o stare de depresie vizibilă. Parcă tot ce i se spunea trecea pe lângă el. Dădea doar din cap şi îşi ţinea mereu ochii în pământ, iar la şedinţele de departament tăcea mâlc", mărturiseşte Filip.

Căderea profesorului era explicabilă. Conducerea Universităţii îi ceruse să-şi dea demisia încă înaintea verdictului Comisiei de Disciplină, tocmai pentru a nu se face de râs nici pe el, nici Facultatea ori Universitatea. Stanca a respins, însă, sugestia, sperând probabil că în cele din urmă va scăpa basma curată.

S-a înşelat căci, imediat ce a revenit la serviciu, a fost supus cercetării Comisiei de Disciplină, iar în baza constatărilor acesteia, pe 18 iulie, Senatul a aprobat desfacerea contractului său de muncă.

Altu-i vinovat...

Şefa plagiatorului spune acum că situaţia putea fi evitată dacă hoţul ar fi fost prins la timp de cenzorii revistelor care au publicat plagiatele. "Articolele nu au fost publicate într-un ziar oarecare, ci într-o revistă selectă care se adresează unor specialişti. Există oameni de ştiinţă plătiţi să verifice articolele, dar în acest caz, pentru a descoperi plagiatul, nu trebuia decât să caute pe internet", explică decanul Facultăţii de Ştiinţe.

Filip crede că cei care au verificat originalitatea lucrărilor s-au lăsat amăgiţi de numele mari cu care reieşise că Stanca a lucrat anterior şi nu l-au crezut în stare să fure. Gestul profesorului a surprins-o chiar şi pe decăniţă. Aceasta crede că subordonatul său a luat-o pe căi greşite din dorinţa de a avansa cât mai repede în carieră şi de a ajunge conferenţiar.

De dragul titlului

Spre deosebire de alte facultăţi, unde ajunge să treacă timpul sau să ai relaţii pentru a urca în grad, în ştiinţele exacte treptele universitare se urcă mai greu. Există reguli stricte, iar în cercetarea experimentală cadrele trebuie să aibă lucrări publicate în revistele de specialitate recunoscute pe plan internaţional.

Pentru a putea face cercetare, candidatul are însă nevoie de acces la aparatură de ultimă generaţie. Lucru greu, spre imposibil de atins, în România, şi mai ales la Oradea. Singura şansă pentru Stanca era să obţină o bursă de cercetare într-unul din centrele universitare mari. Dar bursele se câştigă greu şi numai pe muncă, iar el n-a avut răbdare...

Privind în urmă, decanul Facultăţii de Ştiinţe crede că Stanca ar fi avansat şi fără să fure. "Cred că şi-a impus un standard prea înalt şi a vrut să ajungă conferenţiar mai repede. Primul plagiat l-a făcut gândindu-se probabil că nu-l va descoperi nimeni, iar apoi, când a văzut că ţine, s-a gândit că e mai simplu aşa decât să munceşti", spune Filip.

În ceea ce o priveşte, profesoara nu se consideră vinovată că nu a verificat lucrările subordonatului ei înainte de a fi trimise revistelor de specialitate. Asta pentru că, susţine ea, pe specializarea lui Stanca nu mai era niciun alt expert la facultatea pe care o conduce, iar verificarea unor lucrări atât de complexe într-un domeniu atât de precis e aproape imposibilă.

Pe linie moartă

Nimeni nu ştie, însă, exact motivele pentru care Stanca şi-a compromis definitiv cariera universitară, iar plagiatorul nu a mai stat nici el să dea explicaţii. Profesorul şi-a luat tălpăşiţa cu familie cu tot, iar în urma lui casa cu etaj din strada Marin Preda a rămas goală. "A plecat cu soţia şi cei doi copii în Germania, în urmă cu două săptămâni. Nu l-am mai văzut de atunci", spune un vecin de-al "fugarului".

Foştii colegi nu cred că "evadarea" îi va folosi lui Stanca la ceva. Cariera sa a fost compromisă definitiv. În ţară mai poate spera, în cel mai bun caz, la o catedră de fizică în învăţământul preuniversitar. "Nimeni nu şi-ar mai pune numele alături de al lui pe o lucrare, nici să fie de premiul Nobel", crede decăniţa Filip. Asta, pentru că a dat cinstea pe ruşine chiar mai rău decât un student chiulangiu prins la examen cu fiţuicile în mână. Nu de alta, dar de la un profesor era de aşteptat să aibă măcar experienţă...


CU PLAGIATU-N SÂNGE
Doar pentru căţei

Plagiatul dovedit al lui Ioan Stanca nu e singular la Universitatea Oradea. În 2003, fostul decan al Facultăţii de Textile-Pielărie, Daniela Ionescu, a fost condamnată la amendă penală de 6 milioane de lei vechi şi despăgubiri de 200 de milioane lei într-un proces de plagiat intentat de o profesoară a Facultăţii de Textile din Iaşi. Deşi în 2007 cazul a fost analizat de Comisia de Etică a Universităţii, care a propus demiterea Danielei Ionescu din funcţie, Senatul a respins propunerea, iar fapta s-a prescris, astfel că profesoara e şi acum bine-mersi.

Tot în 2007, asistentul Cosmin Sabău de la Facultatea de Ştiinţe Economice publica, alături de decăniţa Anca Dodescu, un articol într-o revistă italiană de specialitate, numai că textul fusese plagiat dintr-o lucrare a economistului bucureştean Liviu Voinea, care a sesizat Universitatea. Comisia de Etică a întrerupt însă cercetarea întrucât Sabău şi-a dat demisia, iar co-semnatara articolului, Anca Dodescu, şi-a păstrat funcţia de decan.