Studiul scoate în evidenţă faptul că produsele sunt consumate într-o măsură mai mare la ţară, unde cornul şi laptele reprezintă o sursă importantă de hrană pentru familiile elevilor, în special în cazul copiilor de etnie romă care vin la şcoală motivaţi de această gustare. Dar chiar şi în aceste condiţii, mulţi dintre elevi refuză să mănânce produsele oferite, din cauza calităţii slabe a acestora. Majoritatea celor intervievaţi au spus de altfel că produsele din programul "Cornul şi laptele" au o calitate variind de la "proastă" la "sub orice critică".
Cum la ţară, însă, a arunca mâncarea este considerat a fi un "păcat", elevii care nu mănâncă gustarea "o duc acasă şi o dau la păsări sau la câini", spun profesorii. Astfel de cazuri sunt constatate mai ales atunci când laptele este înlocuit cu brânză topită, în ciuda faptului că nutriţioniştii nu recomandă copiilor acest din urmă produs.
Dacă în mediul rural cornul şi laptele sunt consumate totuşi în proporţie de 90%, chiar şi ca hrană pentru animale, la oraş procentul scade semnificativ, profesorii estimând chiar că mai mult de jumătate dintre elevi nu consumă alimentele. Aceştia se folosesc de corn şi lapte pentru a se bate sau a juca fotbal cu ele, aruncându-le de obicei la coş sau pe stradă. Copiii aleg să arunce cornul sau laptele şi pentru că s-au plictisit să mănânce acelaşi lucru în fiecare zi.
Profesorii din şcolile mari, cu foarte mulţi elevi, sunt nemulţumiţi şi ei de program, pentru că distribuirea produselor cade inclusiv în sarcina lor, solicitându-le timp şi efort suplimentar, iar cei de la ţară de faptul că trebuie să supravegheze igiena copiilor în şcoli unde există o singură chiuvetă.
Programul "Cornul şi laptele" a fost introdus în şcoli începând cu anul 2002, media beneficiarilor fiind de peste două milioane de copii anual.