Circa 300 de orădeni de toate vârstele, de la copii de şcoală primară până la octogenari cu cârje şi bastoane, s-au adunat miercuri seară în Parcul Brătianu, la poalele dealului care duce spre Ciuperca, pentru a participa încă o dată la procesiunea deja tradiţională organizată de călugării şi călugăriţele franciscane în amintirea patimilor lui Christos.

Conduşi de preoţi în fruntea cărora s-a aflat Prea Sfinţitul Virgil Bercea, episcopul greco-catolic al Oradiei, participanţii la devoţiune, între care şi un grup de tineri care au interpretat rolurile lui Iisus şi ale prigonitorilor Săi, au refăcut drumul Golgotei urcat de Mântuitor, oprindu-se de 14 ori, adică de tot atâtea ori cât fuseseră acum mai bine de 2000 de ani şi momentele de staţionare până la răstignire.

Astfel, credincioşii au rememorat momentul judecării şi condamnării lui Iisus, când i-a fost pusă pe umeri Crucea, cel în care a căzut sub greutatea acesteia, întâlnirea cu Preasfânta Sa Maică, momentul în care Simeon l-a ajutat să ducă Crucea, cel în care Veronica I-a şters faţa cu o maramă, apoi când a căzut sub povară a doua oară, când a mângâiat femeile miloase, când a căzut a treia oară, când a fost pironit şi a murit pe Cruce, când a fost coborât şi apoi înmormântat.

La toate aceste momente, denumite de Biserică "stări" sau "staţiuni", credincioşii au înălţat rugăciuni către Tatăl nostru şi Fecioara Maria, şi au ascultat poveţe spre o viaţă întru bine rostite în limbile română, maghiară, italiană şi spaniolă.

Devoţiunea Căii Crucii sau a Căii Durerii datează de peste 16 secole, având la origine obiceiul Fecioarei Maria de a merge zilnic la locurile pătimirii lui Iisus. În vremea Împăratului Constantin, care a legalizat creştinismul, Calea Crucii a fost marcată cu cele mai importante "staţiuni", la care pelerinii au început să se adune când vizitau locurile sfinte din Ierusalim.

"Reproducerea" locurilor sfinte în alte zone decât cele originare a apărut în secolul al V-lea, pentru pelerinii care nu puteau ajunge pe teritoriile Israelului de astăzi, devenite mai târziu greu accesibile după ce au fost ocupate de turci.

Devoţiunea este organizată în mod tradiţional de călugării franciscani deoarece în secolul al XIV-lea aceştia au fost învestiţi de Papă cu calitatea de custozi ai locurilor sfinte.