Duminică, credincioşii celebrează Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh are loc la cincizeci de zile de la sărbătoarea Învierii Domnului (Sfintele Paşti) şi coincide cu sărbătoarea populară românească a Rusaliilor.
În această zi, când Duhul Sfânt a venit în lume şi S-a pogorât peste Sfinţii Apostoli, s-a întemeiat la Ierusalim Biserica lui Hristos.
Cincizecimea constituie însă nu numai originea Bisericii, ci şi modelul ei. Duhul Sfânt care a fost dăruit comunităţii apostolice primare, apostoli şi ucenici, a înzestrat-o cu tot ceea ce era necesar organismului creştin: propovăduirea Evangheliei, Sfintele Tainele, harismele, diaconia. Existenţa istorică şi orice acţiune sacramentală a Bisericii depind acum de invocarea Duhului Sfânt.
După ce Sfinţii Apostoli au primit Duhul Sfânt, trăgând sorţi, s-au dus în toate părţile pământului să vestească Evanghelia mântuirii şi credinţa în Iisus Hristos, începând de la Ierusalim. Iar prin Sfinţii Apostoli, Duhul Sfânt a fost transmis în lume tuturor celor ce cred în Hristos, prin Sfintele Taine ce se săvârşesc în Biserică de către preoţi şi episcopi.
În această zi, în biserici se aduc ramuri de tei sau de nuc care se sfinţesc şi se împart credincioşilor, simbol al limbilor de foc coborâte peste Apostoli şi putere a Duhului Sfânt. Potrivit tradiţiei creştine, ierarhii bisericeşti sunt moştenitorii şi transmiţătorii acestui har apostolic din generaţie în generaţie.
Sărbătoarea populară a Rusaliilor
Este dedicată în special spiritelor morţilor, şi durează trei zile în Moldova şi Transilvania, şapte zile în Muntenia şi Oltenia şi opt zile în Banat.
În credinţa populară, Rusaliile sunt spiritele morţilor care după ce au părăsit mormintele la Joimari şi au petrecut Paştile cu cei vii refuză să se mai întoarcă în locaşurile lor şi încep să facă rele oamenilor. Pentru a le îmbuna oamenii le-au dat numele de Iele sau Zâne acestor spirite care locuiesc pe lângă izvoare şi prin cântecele lor pot să ia minţile oamenilor şi să-i îmbolnăvească.
Rusaliile urseau copiii la naştere şi preziceau moartea oamenilor şi, pentru a se feri de pericol, pelinul sau alte plante de care se temeau Ielele - usturoi, leuştean sau odolean - erau purtate de oameni la brâu, în sân sau puse în paturi, pe mese sau sub perne, în special în Muntenia, Oltenia, Banat sau Moldova.
De Rusalii, în special în Transilvania, se împletesc cununiţe din spice de grâu şi flori de câmp pentru a fi purtate de tineri la celebrarea căsătoriilor, sau se pocnesc frunze de tei sau salcâm pentru alungarea spiritelor rele, în Moldova şi Muntenia, iar în Banat se prepară unsori pentru ungerea ugerului vacilor, se fac descântece împotriva Ielelor sau se ung cu usturoi uşile caselor.
În Muscel şi în Dâmboviţa practicile de pomenire a morţilor erau dublate de obiceiuri şi ceremonii dedicate celor vii, aşa numitele Prins al Verilor şi Verişoarelor.
În Ardeal, de Rusalii, se păstrează obiceiuri vechi de sute de ani. Cel mai aşteptat de către fete este împodobirea unui bou. Dacă ating coarnele animalului astfel înstruţat, e un semn că tinerele trebuie să se pregătească de măritiş! Obiceiul înstruţatul boului se mai practică doar în câteva localităţi din judeţele Bistriţa Năsăud şi Cluj, iar etnologii spun că obiceiul datează din perioada romană şi este înrudit cu coridele din Spania.