Creştinii catolici sărbătoresc duminică Învierea Domnului sau Paştele, cea mai mare sărbătoare a creştinilor. Doi ani la rând, 2010 şi 2011, Paştele a fost sărbătorit de toţi creştinii - ortodocşi, catolici, greco-catolici, de evanghelici şi reformaţi, de cultele neoprotestante, în aceeaşi zi.
În duminica Paştelui, în faţa a mii de credincioşi, Papa va celebra mesa de Înviere, în piaţa San Pietro. De la balconul bazilicii, Suveranul Pontif va rosti, în zeci de limbi, tradiţionalul mesaj de Paşte şi binecuvantarea ''urbi et orbi''.
Următorul an în care Paştele va fi din nou sărbătorit în aceeaşi zi de toţi creştinii va fi în 2014, când Sfânta Sărbatoare a Paştelui va fi în 20 aprilie.
Paştele îşi trage denumirea de la cuvântul ebraic 'Pesah' al vechilor iudei, care înseamnă 'trecere'.
Mai întâi, cuvântul a desemnat trecerea sau aducerea lumii de către Dumnezeu dintru nefiinţă întru fiinţă iar mai apoi, trecerea poporului israelian din robia egipteană la libertatea deplină, scăpat de la moarte prin sângele mielului pascal.
Data la care se sărbătoreşte Paştele depinde de două fenomene naturale (astronomice), dintre care unul cu dată fixă, legat de mişcarea aparentă a soarelui pe bolta cerească (echinocţiul de primăvară, care cade întotdeauna la 21 martie), iar altul cu dată schimbatoare, legat de mişcarea de rotaţie a lunii în jurul pământului (luna plină de după echinocţiul de primăvară). Astfel, Paştele este sărbătorit întotdeauna în prima duminică după luna plină de după echinocţiu.
Creştinătatea ortodoxă s-a împărţit, din anul 1924, în două în ceea ce priveşte data sărbătoririi Paştelui: Bisericile rămase la calendarul vechi, neîndreptat (iulian), au continuat să îl serbeze după Pascalia veche, pe când Bisericile care au adoptat calendarul îndreptat au sărbătorit câţiva ani (între 1924 şi 1927) Paştele pe stilul nou.
Ca să se înlăture însă dezacordul acesta dintre diferitele Biserici ortodoxe şi pentru a se stabili o uniformitate în întreaga Ortodoxie, Bisericile care au adoptat calendarul îndreptat au stabilit (din 1927), prin consens general, ca Paştele să fie serbat în toată creştinătatea ortodoxă dupa Pascalia stilului vechi, adică odată cu Bisericile rămase la calendarul neîndreptat, iulian.
Liturghia zilei de Paste se celebrează cu mare solemnitate duminica. În locul actului penitenţial, se face stropirea cu apă binecuvântată în noaptea precedentă, pentru a aminti de botez. Lumânarea pascală este pusă lângă amvon sau lângă altar şi rămâne acolo tot timpul pascal, iar la celebrările liturgice mai solemne ale acestui timp, adică la Liturghie, la Laude şi la Vespere, va fi aprinsă, până în duminica Rusaliilor.