Mii de orădeni, de toate vârstele, au ieşit, sâmbătă seară, la bisericile din oraş, pentru a lua parte la tradiţionala slujbă de Înviere a lui Iisus Hristos. Cel puţin în centru, însă, oamenii nu au mai venit în număr atât de mare ca în alte dăţi.
Dacă anii trecuţi nu era loc să arunci un ac, nici în interior şi nici pe platoul din faţă, de data aceasta, la Biserica cu Lună au venit doar circa 800-900 de credincioşi după estimările jandarmilor. "Probabil că lumea a plecat din oraş de 1 mai şi nu s-a mai întors de Paşte", a opinat un bărbat, constantând şi el lipsa orădenilor.
Nici la Catedrala Greco-Catolică Sfântul Nicolae nu au fost mai mulţi enoriaşi. Aici însă, slujba a fost oficiată de episcopul Virgil Bercea, iar la ea a luat parte şi episcopul romano-catolic, László Böcskei.
Ca de obicei, credincioşii de aici au adus la biserică coşuri cu bunătăţi care să fie sfinţite de preoţi.
.JPG)
În schimb, la Biserica Sfântul Apostol Andrei au venit aproximativ 2.500-3.000 de oameni, iar la slujbă a luat parte inclusiv un oficial al Secretariatului de Stat pentru Culte, Stelian Gomboş. Reprezentanţii lăcaşului de cult au pregătit 12.000 de pacheţele de Paşti pentru enoriaşi.
După ce au luat lumină şi au primit tradiţionala pască, oamenii au pornit la casele lor, pentru masa de Paşte şi pentru a ciocni ouă roşii.
Sărbătoarea înnoirii
Paştele este cea mai importantă sărbătoare, atât pentru creştini, ca amintire vie a patimii, a morţii şi a Învierii lui Iisus Hristos, cât şi ca o comemorare a obiceiurilor străvechi ce ţin de credinţa unei curăţiri şi înnoiri interioare, primenirea casei şi înnoirea hainelor.
Este prilej de bucurie şi pentru copii, pentru surprizele pe care iepuraşul le pregăteşte celor mai cuminţi dintre ei, dar şi pentru feciori, pentru că au ocazia să stropească fetele şi să le păstreze astfel frumoase pentru tot anul. Nici munca gospodinelor nu poate fi ignorată dată fiind importanţa înroşirii ouălor, alături de pregătirea preparatelor specifice: drobul de miel, pasca şi cozonacul.
Paştele pentru creştini
Paştele a fost sărbătorit pentru prima dată în jurul anului 1.400 înainte de Hristos. Paştele creştin îşi are originea în Paştele evreiesc, numit Pesach, prin care evreii sărbătoresc eliberarea din robia egipteană. Obiectul Paştilor creştine a devenit, însă, cu totul altul decât cel al Paştilor evreilor, care fusese la vremea respectivă celebrat de Iisus şi apostoli.
Paştele actual comemorează Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu. După intrarea în Ierusalim, de Florii, Mântuitorul a fost judecat şi răstignit, a murit pe cruce şi aşezat în mormânt, iar după trei zile a înviat. Toată această succesiune de evenimente a avut loc în numai o săptămână, cea a Patimilor, care precede Învierea.
Ouăle înroşite, simbolul Învierii
Cel mai răspândit obicei creştin de Paşti este vopsirea de ouă, în Joia Mare. În folclorul românesc există mai multe legende creştine care explică de ce ouăle trebuie înroşite şi de ce ele au devenit simbolul sărbătorii Învierii Domnului. Una dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a aşezat un coş cu ouă lângă cruce şi acestea au fost înroşite de sângele care picura din rănile lui Iisus.
Cele mai vechi metode de încondeiere au fost pana de gâscă şi lumânarea, dar acum se folosesc metode noi de decorare: ouă pictate, decorate în relief, cu frunze de plante, împodobite cu mărgele sau abţibilduri.
Tradiţiile, puntea către trecut
În comunităţile tradiţionale, ciocnitul ouălor se face după reguli care diferă de la o zonă la alta dar, oricum, respectarea lor este obligatorie: cine are prima lovitură (de obicei, bărbatul mai în vârstă), ce părţi ale ouălor să fie lovite, ciocnitul să fie "pe luate", "pe schimbate", "pe văzute" sau "pe nevăzute".
Ciocnesc mai întâi soţii între ei, apoi copiii cu părinţii. În unele zone, cojile ouălor sunt aruncate pe pământ pentru fertilizarea holdelor, viilor şi livezilor, sau se pun în hrana animalelor. După slujba de Înviere de la miezul nopţii, are loc prima masă de Paşte în familie.
Stropitul fetelor
La catolici, există o serie de obiceiuri specifice, prezente şi în Transilvania. Cel mai spectaculos este Stropitul, practicat de popoarele germanice în amintirea zeiţei fertilităţii şi a primăverii, Ostera. Băieţii stropesc fetele în a doua zi a Paştelui, pentru ca acestea să rămână frumoase pe tot parcursul anului. La origine, pentru stropit se foloseau găleţi cu apă de izvor, simbolul purificării încă din precreştinism, acestea fiind înlocuite în prezent cu sticluţe de parfum.
În satele populate de nemţi există obiceiul împodobirii fântânilor cu ouă colorate de Paşte sau cu crengi de brad porţile caselor unde locuiesc fete nemăritate.
Iepuraşul, simbol păgân
Iepuraşul de Paşte este un simbol păgân, emblemă a fertilităţii, asociat de creştini cu apariţiile lui Iisus după Înviere. Prima menţionare a iepuraşului ca simbol pascal apare în Germania, la 1590. În unele regiuni din această ţară se credea că iepuraşul aduce ouăle roşii în Joia Mare şi pe cele colorate altfel în noaptea dinaintea Paştelui.
Altfel de Paşte
Şi pentru că românilor Paştele li s-a părut foarte important, au mai imaginat şi alte "feluri" de a marca sărbătoarea. La o săptămână după duminica Paştilor, o parte din creştinii ortodocşi obişnuiesc să sărbătorească Paştele Morţilor, pentru spiritele strămoşilor.
Tot aşa a fost "inventat" Paştele Cailor, sărbătoare cu dată mobilă (ziua de joi din a şasea săptămână care urmează după Paşte), când se crede că, pentru un ceas, o singură dată pe an, se satură caii de păscut iarbă. Importanţa sărbătorii s-a diminuat treptat, căpătând un înţeles peiorativ: a nu înapoia ceea ce ai împrumutat, a amâna, a nu te ţine de cuvânt...
Redacţia BIHOREANUL le doreşte tuturor cititorilor şi colaboratorilor Sărbători fericite!
Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Crucea Mântuitorului Hristos este semnul iubirii Sale atotputernice şi smerite, făcătoare de viaţă şi dătătoare de bucurie. Prin Învierea lui Hristos Cel Răstignit se arată că iubirea omului faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni poate fi mai tare decat ura, violenţa şi moartea.
Pentru a putea purta crucea multor încercări şi a simţi ajutorul lui Hristos Cel Răstignit şi Înviat este necesar să ne întărim în credinţă, să sporim rugăciunea şi să săvârşim fapte de ajutorare a semenilor noştri, să fim şi noi pentru alţii un Simon de la Cirene, care L-a ajutat pe Iisus să poarte Crucea Sa pe drumul Golgotei (cf. Luca 23, 26).
Prin urmare, mai ales în aceste zile, este bine să aducem bucuria Sfintelor Paşti în casele de copii orfani şi bătrâni, la patul bolnavilor, dar şi acolo unde este multă tristeţe, singurătate şi deznădejde, în familiile sărace, îndoliate şi îndurerate.
Cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Sfintelor Paşti, vă adresăm tuturor părinteşti şi frăţeşti doriri de sănătate şi mântuire, de pace şi bucurie, dimpreună cu salutul pascal: Hristos a Înviat!
Al vostru către Hristos Domnul rugător,
† D A N I E L
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
Dragi bihoreni,
Ziua Învierii Domnului este o zi de bucurie indiferent după care calendar este sărbătorită. Să nu uităm, însă, că de fiecare dată când celebrăm Sfânta Liturghie comemorăm de fapt Învierea Domnului, trecerea de la moarte la viaţă deci şi învierea noastră împreună cu El.
Învierea Domnului, din acest an, să vă aducă în suflet şi în inimă curajul de "a merge" prin viaţă la umbra şi în lumina crucii lui Hristos, tăria de "a construi", de "a zidi" mereu Biserica pe sângele lui Hristos vărsat pe cruce şi dorinţa de "a-L mărturisi pe Hristos" lumii în care trăim.
Vă îndemn cu Domnul care a biruit moartea: "Nu vă temeţi! mergeţi şi vestiţi!" (cfr. Mt 28, 10) lumii minunea Învierii, ziceţi fraţilor tuturor, iertaţi toate pentru Înviere! Ţi, să nu uitaţi că pe marea vieţii sunteţi "în corabie, în corabia Bisericii, împreună cu Petru şi cu Apostolii, iar Hristos Domnul este acolo"!
Vă doresc tuturor Sărbători sfinte şi binecuvântate!
Hristos a Înviat!
PS Virgil Bercea, Episcopul Greco-Catolic de Oradea