Doar numele mai sugerează vreo iuţeală a Crişului Repede. Apa care străbate oraşul este departe de a curge, aşa că pe alocuri nici a râu nu mai seamănă. Vara toridă şi secetoasă i-a redus debitul la jumătate şi aproape că bălteşte de-a binelea.

Debitul scăzut a favorizat înmulţirea algelor, care în zona Sovata se întind de la un mal la altul, iar pentru ca peisajul să fie complet dezagreabil, în marginile albiei se poticnesc tot mai multe gunoaie.

Precauţi cu apa

Considerată cea mai secetoasă din ultimii 50 de ani, vara aceasta a cam stors Crişul Repede. "În Oradea debitul râului este de 6 metri cubi pe secundă, la jumătate faţă de media multianuală a lunii august. Trei zile la rând a fost chiar de trei ori mai mic decât această medie multianuală", spune Anca Mihociu (foto), purtător de cuvânt al Administraţiei Bazinale de Apă Crişuri.

Întrucât cel mai mare rezervor de apă din judeţ, lacul de acumulare Leşu, a fost golit în vederea reparaţiilor capitale la baraj, ABA Crişuri nu-şi permite să mărească debitul râului. "Suntem precauţi, deşi avem rezerve suficiente şi nu se impun restricţii la consumul de apă. Acumularea de la Lugaş are 20 de milioane de litri de apă, iar cea de la Tileagd 49 de milioane", explică Mihociu.

Stăpâna Spirogyra

Chiar dacă efectele secetei nu se fac simţite la robinetele orădenilor, râul suferă din plin. Cu un debit mai mic, Crişul este mai puţin adânc, aşa că razele soarelui străpung apa uşor şi o încălzesc rapid. Consecinţa? Înfloreşte mătasea broaştei! Denumite ştiinţific Spirogyra, algele au proliferat spectaculos. "Ele există în Criş şi când e debitul mai mare, dar nu la fel de multe şi la fel de vizibile ca acum", precizează Anca Mihociu.

Între podurile Sovata şi Decebal, mătasea broaştei aproape că a pus stăpânire pe suprafaţa râului, care din albastru închis a devenit verzui. Algele nu sunt estetice, admit specialiştii, dar din fericire nici nu încurcă. "Biologic, nu deranjează cu nimic, pentru că fac parte din ecosistem în mod obişnuit", spune purtătorul de cuvânt al ABA Crişuri.

Le va curăţa ploaia

Covoarele de Spirogyra ar putea fi îndepărtate de muncitorii ABA prin dragare, adică săparea fundului râului, dar operaţiunea ar da peste cap ecosistemul Crişului. "Este o măsură artificială, ar fi foarte invazivă pentru mediu, căci pe fundul apei există depuneri de nămol de mai multe categorii, de care ecosistemul are nevoie. Dacă am trece la dragare, l-am deranja", explică Mihociu. Ca urmare, ABA Crişuri preferă să aştepte venirea toamnei, când speră că debitul Crişului va creşte datorită precipitaţiilor, iar algele vor fi pur şi simplu "spălate" de natura însăşi.

În ciuda ploilor aproape continue de săptămâna trecută, râul n-a adunat semnificativ mai multă apă. Ca să ajungă la un debit satisfăcător, ar mai fi nevoie de vreo cinci săptămâni de ploaie precum cele abia încheiate.

Gunoaie cu camionul

Deşi mătasea broaştei nu este, în sine, nocivă, în combinaţie cu nepăsarea umană produce totuşi un efect nedorit: devine un fel de zăgaz pentru gunoaie, provocând aglomerarea acestora la suprafaţa apei. Ca urmare, Crişul e decorat cu PET-uri, pungi, pantofi, cauciucuri şi cine ştie ce alte deşeuri aruncate atât de locuitorii din amonte de oraş, cât şi de orădeni.

Cât de amplu este fenomenul cel mai bine o ştiu tot muncitorii de la ABA, care adună gunoaiele din râu de două ori pe lună. "În medie, pe tronsonul podul CFR – podul Dacia, cel mai afectat, se strâng la fiecare operaţiune de curăţare cam 8 metri cubi de gunoaie", spune Anca Mihociu. O cantitate uriaşă, care reapare pe Criş cu o ciclicitate de speriat, mai ales că şi muncitorii RER Ecologic Service adună săptămânal din zonele de promenadă de pe maluri cantităţi la fel de mari. Aşa că, dacă algele de pe Criş pot să dispară natural sau combătute, mizeria făcută de mâna omului e mai greu de stăvilit: nici n-o usucă seceta, nici n-o duce ploaia...