Săptămână de săptămână, firmele orădene, îndeosebi cele din Parcul Industrial, notifică Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă Bihor că au nevoie de personal calificat. La mare căutare sunt economiştii, inginerii, dar şi tâmplarii, electricienii, frezorii, strungarii şi mecanicii.
Când primesc o astfel de solicitare, funcţionarii AJOFM scanează lista celor peste 11.700 de şomeri bihoreni, doar-doar vor găsi angajaţii potriviţi. De cele mai multe ori, însă, nu pot onora solicitările angajatorilor. "Cele mai mari probleme le avem când căutăm un sudor, un frezor ori un lăcătuş. În baza de date avem cel mult 10 astfel de muncitori calificaţi, toţi trecuţi de 50 de ani, care îşi numără zilele până la pensie", spune directorul AJOFM Bihor, Békési Csaba.
Fabrică-farmacie
Criza de muncitori calificaţi a izbucnit după ce, decenii la rând, în toată ţara învăţământul profesional a fost ignorat şi socotit o cenuşărească, dar şi pentru că tinerii nu au mai vrut să audă de învăţarea unei meserii, preferând să alerge după diplomele facultăţilor, chiar dacă nu aveau nicio certitudine că ar putea fi angajaţi de cineva în baza lor. "Avem nevoie şi de specialiştii pregătiţi de universităţi, dar absolvenţii trebuie să îşi schimbe mentalitatea şi să fie mai flexibili", spune directorul AJOFM Bihor, Békési Csaba (foto).
Astfel, un absolvent de Tehnologia Construcţiilor de Maşini, de pildă, ar trebui să accepte că nu poate fi angajat din prima ca inginer şef, dar ar putea fi operator pe o maşină cu calcul numeric într-o firmă din parcul industrial, "conducând" un utilaj electronic performant pentru realizarea unor piese. În ciuda prejudecăţilor, acestea sunt joburi moderne, la care angajaţii nici măcar nu se murdăresc, căci fabricile sunt mai curate ca farmaciile.
Joburi de chiul
Şi mai dezamăgitor este că, deşi există tineri capabili să lucreze în aceste fabrici, ei ar face orice numai să nu muncească. Mulţi dintre absolvenţii de licee ori de facultăţi se mulţumesc cu cei 250 lei pe care îi primesc timp de şase luni după terminarea studiilor, iar apoi aleargă după locuri de muncă prin hypermakerturi, unde nu trebuie decât să umple rafturi şi unde "pot trage mâţa de coadă", nu ca într-o firmă de producţie, unde ritmul de lucru este egal pe tot parcursul zilei.
"Tinerii ignoră faptul că în magazine câştigă de cele mai multe ori salariul minim pe economie, în timp ce în fabrici, dacă sunt serioşi, pot câştiga mult mai mult. Am avut tineri absolvenţi care au refuzat locuri de muncă plătite la încadrare cu 1.000 lei net, spunând că este prea puţin, chiar dacă n-au lucrat nicio zi în viaţa lor", zice Békési.
Trebuie competenţe!
Cu o astfel de atitudine, piaţa locală a locurilor de muncă are mult de suferit, spune şi Delia Ungur (foto), managerul Parcului Industrial Eurobusiness. "Un criteriu important în decizia investitorilor de a veni în Oradea îl reprezintă forţa de muncă. Angajatorii se uită la disponibilitatea muncitorilor, existentă la noi deoarece nu avem atât de multe companii ca şi Clujul ori Timişoara, şi la calificarea lor, iar aici avem probleme", zice Delia Ungur.
Lipsa muncitorilor calificaţi obligă firmele să angajeze oameni nepregătiţi, care de cele mai multe ori nu fac faţă cerinţelor. "Nu e suficientă dorinţa de a lucra, muncitorul trebuie să aibă şi nişte cunoştinţe teoretice".
Plătiţi să înveţe
Soluţia pentru criza muncitorilor calificaţi sunt şcolile profesionale, în care firmele orădene se implică inclusiv financiar, oferind cursanţilor câte 200 lei lunar, pe lângă bursa similară dată de Statul Român. "Din cei 80 de elevi ai Şcolii Profesionale Eurobusiness, circa 60 au burse şi de la companii. Iau 400 lei pe lună doar ca să meargă la şcoală", explică Ungur. În plus, firmele îşi pun la dispoziţie şi utilajele pentru orele de practică ale elevilor.
Problema e că şcolile profesionale vor scoate meseriaşi abia peste doi ani, în timp ce firmele locale au nevoie de angajaţi acum. "În curând va începe să recruteze personal şi firma Emerson, şi nu ştiu unde va găsi cei 2.500 de angajaţi de care are nevoie", zice şi şeful AJOFM Bihor. În aceste condiţii, Békési a decis să demareze, cât mai curând, noi serii de cursuri pentru calificarea în domeniile cerute de piaţă.
Cursuri pentru toţi
Cu o durată de câteva luni, cursurile se vor adresa în special şomerilor, pentru care vor fi gratuite, dar şi bihorenilor care sunt deja angajaţi însă îşi doresc mai mult, şi care vor plăti o taxă. "Vor face cursuri cerute de piaţă, pentru tâmplari, sudori, lăcătuşi, strungari. Companiile vor asigura lectori şi vor pune la dispoziţie şi spaţiile şi utilajele proprii", explică Békési. La final, absolvenţii se vor alege cu diplome de calificare recunoscute peste tot în Europa, iar firmele vor avea de unde să-şi angajeze meseriaşii.
Faist Mekatronic, firmă din Parcul Industrial specializată în producţia pieselor de aluminiu, a acceptat deja să fie partenerul AJOFM în noul proiect. Are şi de ce: săptămâna trecută căuta peste 30 de electricieni, frezori, strungari şi sudori, pe salarii pornind de 1.200 lei în mână, dublul salariului minim pe economie. Numai bun pentru un tânăr aflat la început de carieră, dacă vrea să scape de ruşinea de a trăi pe banii părinţilor. Sau, pur şi simplu, de foame.
CARAVANA RECRUTĂRII
Muncitorii, căutaţi şi la sate
Dornice să-şi găsească muncitorii necesari, companiile din Parcul Industrial au ajuns să umble chiar din sat în sat în căutare de angajaţi. Săptămâna trecută, angajaţi ai AJOFM Bihor şi ai PGS Sofa & Co., fabrică de mobilă orădeană, au mers împreună în mai multe sate din judeţ, pentru a recruta angajaţi. În ciuda faptului că firma va asigura muncitorilor şi transportul, sătenii nu s-au înghesuit la interviurile de recrutare.
PGS Sofa & Co. are 900 de salariaţi şi anul trecut a făcut cele mai multe angajări. La Faist Mekatronic lucrează alţi 700 de muncitori, iar la Celestica circa 860. Cei mai mulţi angajaţi din Parc îi are însă Connectronics, unde muncesc aproape 1.000 de bihoreni.