Scriitorul Cristian Tudor Popescu, cunoscut mai ales pentru activitatea sa din presă, deși cere cu insistență să nu mai fie numit jurnalist, s-a întâlnit, vineri, cu orădenii, la Muzeul Țării Crișurilor.
În amfiteatrul Muzeului au fost prezenți aproximativ 100 de oameni, iar doritorii au putut și să cumpere noua carte scrisă de CTP, "Dumnezeu nu e mort", în care vor descoperi atât dialoguri (unele „supervizate” de autor, motiv pentru care sunt denumite „interceptări”), cât și monologuri (multe articole de opinie deja publicate) pe diferite teme, de la pandemia de Covid-19 și tenis la evenimente politice sau personale, precum o întâlnire a autorului cu fostul ambasador SUA la București Michael Guest.
Cerând ca dialogul, care a durat aproape două ore, să nu fie înregistrat video, din respect pentru cei care au făcut efortul să fie prezenți, Cristian Tudor Popescu a răspuns întâi întrebărilor puse de interlocutorul său, cronicarul Dan-Liviu Boeriu, iar ulterior și celor ridicate de orădeni.
Ziua câinilor striviți
Cele dintâi întrebări au prilejuit pentru invitat rememorarea unor întâmplări din cariera sa de jurnalist. CTP le-a mărturisit orădenilor cum, într-o vară din anii ’90, a trăit una din așa numitele „zile ale câinilor striviți”, adică o zi lipsită de evenimente sau incidente demne de a ajunge pe prima pagină a ziarului Adevărul, unde a fost redactor-șef adjunct, între anii 1991 și 1996, respectiv redactor șef până în 2005.
„Se face ceasul 5, nimic, nimic, nimic, să pun măcar în capul ziarului ceva. (...) Nu vă puteți imagina sentimentul de groază pe care îl ai, situația este mai rea decât o situație în care îți riști viața. E o situație ridicolă. Ridicolul e mai periculos decât moartea, cel puțin pentru mine”, a relatat fostul jurnalist.
Găsind o știre locală aparent banală din zona Aradului, cu un agricultor care reclama daunele pe care lăcustele le-au făcut culturii sale, Popescu a decis să o folosească drept știrea principală a următoarei ediții și a trimis fotoreporterul redacției la bibliotecă, să facă o poză înfricoșătoare unei lăcuste dintr-un atlas zoologic, astfel încât să pară un „bug-eyed monster”, adică o insectă cu ochii bulbucați.
„Am pus poza respectivă, după care i-am tras un titlu de care sunt mândru și azi: Invazie de lăcuste marocane în vestul țării. Cine decide de la câți invadatori încolo e invazie? Avea loc în zona Aradului, eu am zis în vestul țării. Mințeam? Nu. Mai e un cuvânt, „marocan”, pe care l-am pus de la mine total. Dar poate că erau marocane, știu eu? Nu s-a demonstrat că nu erau marocane. De ce l-am pus? Suna mult mai pervers, păreau mai periculoase. Acesta e titlul în care nu mințeam deloc, nici unul dintre cuvintele de acolo nu erau lipsite de acoperire, dar e adevărat că nu erau suprapuse cu realitatea”, a povestit CTP, spre amuzamentul audienței.
Tot el a spus apoi că titlul cu pricina ar putea fi considerat „fake-news meșteșugit”, nu ca cele grosolane care apar în prezent, căci „nici fake-urile nu mai sunt ce erau cândva”.
„Între cancer și SIDA”
Întrebat de Boeriu dacă regretă vreun text de opinie scris în cele trei decenii de activitate, Cristian Tudor Popescu a spus că nu, dar a mărturisit și că i s-a întâmplat să încerce să manipuleze voit cititorii. Înainte de scrutinul prezidențial din anul 2000, când în turul doi au ajuns Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor, adică o alegere „între cancer și SIDA”, fostul gazetar a decis să publice articole în defavoarea PRM-istului, ca acesta să nu devină președinte.
„Mi-am propus să folosesc orice mijloc ca Vadim Tudor să nu ajungă președinte”, a spus CTP, povestind apoi cum n-a contenit să-l numească sectant (pentru că se născuse într-o familie cu confesiune protestantă) și fascist (cum era descris de ziariști francezi), doar pentru că știa că asta îi va deranja pe alegătorii români.
Tot la provocarea interlocutorului său, Popescu a vorbit despre „ultranaționaliști” și anti-vacciniști. „A fi naționalist, a fi rasist, este înainte de toate o atitudine irațională”, a spus el, adăugând și că nu i-a înțeles niciodată pe cei care se pretind „buni români” și ce anume fac, ca să fie așa. „Dacă poți să spui că ești bun român fără să te simți ridicol, ești un bun român”, i-a răspuns o orădeancă, iar CTP a lăudat observația.
Cafea la Ristretto
Scriitorul a povestit și că vizita lui la Oradea i-a prilejuit o ieșire la cafeneaua Ristretto din Piața Unirii, despre care a observat că se învecinează cu o cafenea similară ca decor, dar lipsită de clienți, spre deosebire de localul în care și el a fost, dar și că a fost servit de un chelner din Indonezia. „Un bun român judecă așa: vine un prăpădit din Indonezia să ia locul unui românaș. Dar românașii nu vor să lucreze. Nu este nicio conspirație aici”, a spus el, subliniind că și românii sunt de fapt „indonezienii Germaniei”.
Despre cei care s-au opus vaccinului anti-Covid, pe motiv că ar fi „contaminat” cu microcipuri ori cu tehnologia 5G, publicistul n-a avut, firește, cuvinte de laudă, punctând că sunt victime ale „alienării față de tehnologie”, căci ei nu știu cum funcționează, în resorturile sale, un telefon mobil sau de ce există 5G și nu 5Ț, de pildă. „Când nu înțelegi ceva, reacția subconștientă este să urăști”, a mai spus scriitorul, concluzionând și că anti-vacciniștii și naționaliștii „se înțeleg foarte bine”.
Coadă la autografe
Întrebat tot de Boeriu dacă crede că va fi citit și peste 40-50 de ani și cum anume vor fi interpretate scrierile sale atunci, CTP și-a dezvăluit pesimismul, spunând că are senzația „scrisului de pomană”, fiindcă, după 30 de ani de activitate jurnalistică, nu crede că poporul a evoluat măcar un milimetru, cum și-a dorit, ci din contră, a coborât. Totodată, a spus că avalanșa de informații și de cărți va face ca oamenii viitorului să nu se mai aplece, de fapt, asupra cărților trecutului.
Majoritatea întrebărilor pe care Popescu le-a primit din public s-au învârtit în jurul titlului cărții sale, scriitorul fiind și ateu declarat. Polemizând între existența și definiția lui Dumnezeu, CTP a cerut ca un credincios din public să-i ofere o definiție, dacă o are, pentru a putea mai apoi să se pronunțe și asupra existenței sau nu a Celui de Sus, însă n-a primit un răspuns pe care să nu-l poată combate. Așa că a închis dialogul, mărturisind cu sinceritate că a cam obosit...
N-a plecat însă din amfiteatru, zeci de oameni așezându-se la coadă, pentru a primi un autograf. CTP a semnat cu răbdare fiecare carte care i-a fost pusă de orădeni în față, ba chiar cu mulți a și dialogat.
Întâlnirea de vineri a fost organizată de Muzeul Țării Crișurilor, la finalul evenimentului „Zilele Filmului Istoric”. Joi seară, după proiecția peliculei „Puterea și adevărul” (1971, regia Manole Marcus), Cristian Tudor Popescu a participat și o dezbatere intitulată „Cinematografia românească – instrument al regimului comunist de propagandă și manipulare?”.