De ce ţi-e frică nu scapi. O dovedeşte încă o dată cazul fostului rector al Unviersităţii orădene Cornel Antal, cel acuzat că a "sifonat" la Securitate sub numele conspirativ "George".
Deşi a promis că îşi va face public dosarul de informator, pentru a demonstra că e curat, Antal s-a străduit să-l ţină ascuns, profitând de faptul că documentele CNSAS sunt confidenţale. BIHOREANUL s-a încăpăţânat însă, şi după îndelungi insistenţe le-a obţinut, descoperind că, pe lângă faptul că furniza date despre colegii de muncă, Antal s-a pus în slujba Securităţii încă dinainte ca aceasta să îl racoleze!
Informator, nu colaborator
Vestea că Antal a avut de-a face cu Securitatea a apărut încă din vara anului trecut, când, la solicitarea unui ziar central, CNSAS emitea o adeverinţă ce atesta că a fost recrutat în octombrie 1986 "pentru încadrarea informativă a personalului Aerobazei Utilitare din Cluj Napoca". "A semnat un Angajament având numele conspirativ George", arăta documentul, reţinând, totuşi, că rectorului nu i se poate reţine legal calitatea de colaborator, deoarece turnătoriile nu au îngrădit drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, adică n-au pricinuit rău nimănui.
La început, Antal a negat angajamentul, recunoscând doar că a furnizat mai multe documente, sub numele său adevărat, fără a "turna" pe nimeni. Apoi, şi-a amintit de el subit în ianuarie, afirmând într-o conferinţă de presă, înainte de alegerile pentru rectorat: "Am semnat în calitate de inginer şef, n-am avut ce să fac". Dorind să pară transparent, provocat de BIHOREANUL, Antal a promis că îşi va scoate o copie a dosarului şi o va face publică. Atât doar că a "uitat". Spera, la fel ca toţi cei în situaţia lui, că nimeni nu va ajunge la detaliile ruşinoase. Dar s-a înşelat...
Candidatul perfect
Antal avea 26 de ani când a intrat în vizorul securiştilor clujeni. În 1983, începător în meserie, tocmai fusese transferat de la Uzina de Avioane de la Bacău la Întreprinderea de Aviaţie Utilitară, Aerobaza Cluj, pe post de şef sector tehnic. "De la început a dat dovadă de corectitudine şi respect cu tot personalul, îşi dă interesul în toate problemele legate de aeronave şi aerobază. De când a venit, ajută foarte mult sectorul tehnic", îl lăuda într-o notă informativă sursa Liviu.
Interesul Securităţii a crescut subit în octombrie 1986, când o notă dată de un alt coleg de-al lui Antal arăta că tânărul, sârguincios şi sever, avea probleme cu doi subalterni rebeli ce-l persiflau: revizorul tehnic Furdui Gheorghe şi maistrul Circa Viorel, care se sustrăgeau de la muncă şi umblau cu ilegalităţi. Securiştii şi-au "ascuţit antenele" şi au cerut informaţii despre inginer, considerându-l interesant ca profil.
E "o persoană sobră", cu "comportare bună" şi "bunăvoinţă", cu o "viaţă de familie normală" şi "cu înţelegere faţă de soţie", aşa îl caracteriza, pe 8 octombrie, sectoristul din Oradea, care mai nota că Antal nu figura cu "manifestări negative", nu comenta tendenţios împotriva regimului, nu avea neamuri sau relaţii în străinătate ori "preocupări oculte", iar cazierul îi era curat. De celalată parte, sursele Securităţii îl înfăţişau ca fiind un tip care nu tolera subalternii indisciplinaţi şi lua atitudine. Era, deci, candidatul perfect...
Tânăra speranţă
Însărcinat cu racolarea lui era locotenentul Vasile Opriş, cel care răspundea de întreprinderea la care lucra Antal, iar la întâlnirea de tatonare, din 23 octombrie 1986, cei doi au "empatizat" rapid. În raportul scris, securistul a notat că Antal e "un bun interlocutor, amabil, politicos, prevăzător şi calculat", dar şi săritor. "Fără a-l solicita, s-a arătat dispus să ne sprijine în ce măsură poate", scria, înainte cu o săptămână de racolare, securistul Opriş. Antal a lăsat impresie bună, mai ales că a furnizat rapid nişte informaţii, fără să aştepte rugăminţi. "Ne-a relatat verbal unele aspecte necorespunzătoare din activitatea revizorului tehnic Furdui Gheorghe, a maistrului principal Circa Viorel, a fostului pilot Ianko Anton, precum şi unele aspecte din activitatea biroului contabilitate".
Cinci zile mai târziu, ofiţerul propunea recrutarea lui Antal ca informator. "Candidatul are calităţi şi posibilităţi care, bine dirijate şi exploatate, ne vor ajuta în luarea unor măsuri de prevenire în cadrul Aerobazei Utilitare Cluj Napoca", afirma locotenentul, care înşira ce anume aşteaptă de la viitoarea sursă: "date şi informaţii cu privire la comportarea piloţilor, a personalului navigant, la terenurile de lucru, precum şi a oamenilor muncii care îşi desfăşoară activitatea mai mult în bază".
Mă angajez...
Pe 30 octombrie, Antal era racolat de Securitate, "pentru supravegherea informativă generală a personalului din cadrul Aerobazei, în vederea cunoaşterii, stăpânirii în mai bune condiţii a situaţiei informativ-operative, în scopul prevenirii unor evenimente de zbor". Operaţiunea s-a derulat la Casa de contacte şi recrutări Alina, în prezenţa locotenentului Opriş şi a şefului său, maiorul Pavel Moldovan.
"Mă angajez ca problemele discutate cu organele M.I. să nu le divulg nimănui, indiferent de grad de rudenie sau funcţie", scria, Antal, cu mâna lui, semnând angajamentul cu numele real. Pseudonimul George i-a fost dat de securişti, care i l-au trecut pe coperta dosarului.
Turnătoriile lui Antal nu se regăsesc la acest dosar dar, conform notei de constatare emise de CNSAS, încheiate în septembrie 2010, ele există. Deşi "nu au fost identificate documente care să ateste transmiterea de informaţii către Securitate", investigatorii CNSAS au arătat că în perioada 1986-1988 Antal "a furnizat un număr de 16 materiale de interes operativ, care s-au verificat prin informaţiile date de sursele Sonocitar şi Toader". Antal a fost scos din reţeaua informativă pe 1 iunie 1988, după ce a fost cooptat în Partidul Comunist.
Ceauşescu era turbat
Pus în faţa actelor şi întrebat de BIHOREANUL de ce nu şi-a făcut public dosarul, aşa cum a promis, Antal dă acum din colţ în colţ, zicând ba că nu a avut timp să îl scoată, ba recunoscând într-un târziu că nici nu a vrut, căci era în precampania pentru alegerile de rector, iar datele erau interpretabile şi s-ar fi trezit pus la zid de presa răuvoitoare.
La fel ca toţi cei prinşi cu musca pe căciulă, susţine că nu a făcut rău nimănui. Fugind de trecut şi vizibil deranjat de subiect, fostul rector se simte "curat" şi refuză să admită că "a turnat", căci cu securiştii a discutat strict chestiuni de serviciu, ce vizau securitatea aerobazei. "Nu am discutat niciodată cu Securitatea ca poliţie politică. Cei de la grupul antitero aveau treabă cu securitatea aeronavelor, pentru că în momentul care cineva deturna un avion imediat apărea la Europa Liberă şi Ceauşescu era turbat", declară fostul rector.
Potrivit lui, Aerobaza era supravegheată din partea Securităţii de Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA) şi de fiecare dată după ce cineva deturna un avion ca să fugă în străinătate urmau anchete în cadrul cărora era obligat, prin natura funcţiei, să dea cu subsemnatul.
Meritau turnaţi
Cu toate că detaliul, altminteri important, nu se regăseşte în documente, Antal susţine că a fost chemat la raport chiar şi cu 2-3 zile înainte de a semna angajamentul. "Un pompier din subordinea mea a fugit din ţară, dar nu cu avionul. Nu m-au bătut, dar m-au ameninţat cu arestarea", povesteşte acum fostul rector.
Antal nu se simte vinovat nici în ce-i priveşte pe subalternii săi. Chiar dacă faptele lor nu aveau de-a face deloc cu terorismul, universitarul zice că şi furturile "tot de compartimentul antitero ţineau". Revizorul Furdui şi maistrul Circa meritau să fie reclamaţi, căci furau benzină, iar magazionerul risca să fie acuzat în locul lor de o faptă foarte gravă în condiţiile în care în ţară era criză de benzină.
Ce-i drept, faptele celor pârâţi erau reprobabile. Discutabilă e însă modalitatea în care tânărul inginer a simţit nevoia să demaşte faptele lor. Secret, conspirativ, înregimentat, nu deschis, pe căi oficiale, superiorilor sau partidului. "Dacă cineva a făcut chestii antisociale gen furturi, am anunţat organele abilitate, exact cum fac şi acuma. Şi acum aş face la fel ca şi atunci! Eu nu m-am schimbat. Atât doar că atunci era alt regim şi era Securitatea, care are numele ăsta aşa de blamat...", se apără Antal. Căci până la urmă e chestie de nume şi nu de principiu, nu-i aşa?
ADEVĂR ŞI PROVOCARE
Nu-i colaborator, dar a semnat
Vrând să-şi spele imaginea, Cornel Antal a contestat, la Curtea de Apel Bucureşti, punctul 4 al adeverinţei eliberate de CNSAS, care arăta că a semnat angajamentul, cerând anularea menţiunii deoarece "îi aduce grave prejudicii de imagine şi îi afectează reputaţia personală şi profesională". "Reclamantul susţine că nu îşi aminteşte să fi semnat un Angajament sau că i s-ar fi atribuit de către Securitate numele conspirativ George", se arată în actele Curţii. Solicitat de BIHOREANUL să se explice, Antal spune că a cerut instanţei nu anularea, ci "să se specifice ce fel de angajament este, pentru că nu mi-am luat angajamentul să îi torn pe cei care sunt împotriva regimului Ceauşescu".
Aceeaşi adeverinţă a fost atacată şi de către jurnalistul Nicolae Pop, aflat în conflict cu Antal, care a reclamat că CNSAS "a ajuns la o concluzie greşită întrucât a făcut o analiză superficială a documentelor existente", cerând să i se atribuie fostului rector calitatea de colaborator al Securităţii. Instanţa a respins atât solicitarea lui Antal, cât şi pe cea a lui Pop, ca neîntemeiate.