Când au început ruşii să exploateze uraniul de la Băiţa, în 1952, locuitorii nu-şi puteau da seama ce "bucurie" li se pregăteşte, pentru prezentul de atunci, dar mai ales pentru viitor! Şi asta lăsând la o parte samavolnicia exproprierilor şi "despăgubirile" date oamenilor din Ştei pentru a se construi acolo oraşul în care să se lăfăiască aristocraţia militară sovietică, lăsând la o parte şi gulagul construit pentru militarii români în termen, ori silicoza de care s-au îmbolnăvit minerii care perforau pe uscat roca, inhalând zilnic praful dislocat de burghie.
Exploatarea uraniului a adus infectarea radioactivă. Pe loc şi în timp. Mina de uraniu, parcă în batjocură numită "Avram Iancu", e una ascendentă, aşa că toată apa din galerii ieşea singură afară, deversându-se în Crişul Negru în localitatea Poiana. Ca o bomboană pe colivă a venit dislocarea unui întreg versant, printr-o explozie gigantică a 1400 de cartuşe de dinamită: o "mândreţe" de suprafaţă de uraniu de cea mai bună calitate rânjea ca o rană gri-închis în coasta muntelui, abia aşteptând s-o spele ploaia, ca să ajungă în Crişul Băiţa şi apoi tot în Crişul Negru, la Ştei.
Adăugaţi la aceasta mulţimea haldelor de steril contaminat scos la suprafaţă, casele ridicate de localnici având la temelii pietre radioactive, stadionul "atomic" Minerul din Ştei, cu drenaj făcut tot din roci radioactive, ş.a.m.d. Totul s-a făcut sub umbrela secretomaniei comuniste, chiar şi după plecarea ruşilor, aşa că oamenii nu pricepeau cum de încep să se nască în satele din zonă tot mai mulţi copii malformaţi, atât fizic cât şi mintal.
Între timp, exploatarea şi-a încetat existenţa, dar a mai apărut un blestem. Pe vremea lui Năstase, la Băiţa Plai a luat fiinţă un depozit de deşeuri radioactive. Tot ce aruncă Piteştiul, Platforma Măgurele şi Centrala Nucleară de la Cernavodă se adună aici. Şi nu e sigur că nu vin "bucurii" şi de peste hotare! "E siguranţă absolută", susţin "specialiştii" politici.
La toate s-au gândit dumnealor (noi neştiind câţi bani s-au învârtit pe sub masă pentru această "măreaţă" realizare) numai la faptul că o mică mişcare tectonică ar putea aduce toate nenorocirile peste Valea Crişului nu. Munţii sunt de origine vulcanică - de aici şi bogăţia de minereuri - şi nu e nevoie de o erupţie, ci doar de o mică glisare, care să rupă pereţii galeriei-depozit.
Cum stăm, deci? Ca-n titlu! Care nu e decât un citat din primarul Şteiului, vorbind despre «specificul zonei».
Mircea Miheş, profesor