Unii pensionari își petrec timpul liber în fața televizorului, alții în grădină sau la plimbări prin parc. Iosif Reich preferă să-și pună rucsacul în spate și să pornească la drum, pe cărări de munte, prin păduri și poieni. Niciodată nu merge singur, însă.
Pasionat de natură, fostul inginer chimist organizează voluntar drumeții pentru oricine dorește să i se alăture, de la copii până la vârstnici. Fiecare excursie a sa are și un scop, fie că este un vârf de munte, o floare rară, un copac spectaculos sau o pasăre ocrotită. Pentru Iosif, orice ieșire este un prilej de a descoperi și de a le arăta și altora frumusețea naturii.
Din fabrică, în pădure
Crescut la țară, în județul Satu Mare, Iosif Reich a îndrăgit natura încă din copilărie, când era obișnuit să străbată kilometri întregi pe jos, fie la muncile câmpului, fie la cules de ciuperci. Însă pasiunea lui pentru drumeții a prins rădăcini în anii studenției. „Am studiat chimia la București, iar într-o tabără studențească la Bușteni, împreună cu câțiva colegi, am cutreierat Bucegii vreme de două săptămâni, parcurgând și 30-40 de kilometri pe zi”, rememorează el.
La începutul anilor ’80, s-a mutat la Oradea, unde a lucrat ca inginer chimist la Sinteza, până la pensionare, în anul 2014. N-a durat mult până să descopere și natura Bihorului. „Sâmbăta era zi lucrătoare, iar după 6 zile în fabrică, în acel mediu industrial, toți încercam duminica să stăm în natură. Unii la pescuit, alții în drumeții”, spune Ioșca, cum îi zic cunoscuții.
Așa a descoperit Asociația Societatea Carpatină Ardeleană EKE '91, una dintre cele mai vechi și mai mari asociații de turism în natură din Transilvania, cu ai cărei membri cutreiera Munții Apuseni, și nu numai. Treptat, a ajuns să cunoască atât de bine locurile, încât a început să propună el însuși excursii pentru asociație.
„Dacă vrei, vii cu mine”
Astăzi, la 69 de ani, Iosif este un pensionar foarte activ. Indiferent de anotimp, iese în natură cel puțin o dată pe săptămână, adesea chiar de mai multe ori. „Suntem pensionari, avem timp”, spune el, vorbind la plural pentru că soția sa, Ilona, fostă învățătoare, îl însoțește mereu.
Pentru că Ioșca știe bine multe cărări din Bihor, mai ales dintre cele care nu sunt evidențiate pe hărțile turistice, au început să apeleze la el tot mai mulți oameni care voiau să facă o plimbare în natură. Așa că, de când a ieșit la pensie, își anunță cunoscuții, prin telefon sau pe rețelele de socializare, unde are de gând să meargă, iar cine dorește, îl poate însoți. „Eu mă duc. Dacă vrei, vii cu mine”, explică simplu pensionarul, care are și atestat de ghid local.
Uneori, merge cu o mână de oameni, alteori cu zeci de persoane. „Dacă suntem mulți, închiriem un microbuz și mergem împreună, altfel fiecare cu mașina. Când aveam tren pe direcția Clujului, era mai simplu”, zice el.
Săptămâna trecută, de pildă, a mers într-o drumeție în zona Bratca și apoi în alta, la Negreni, în județul Cluj. „Sunt în zonă mulți mesteceni cu culori foarte frumoase toamna”, explică destinațiile.
Excursii cu scop
De altfel, fiecare destinație gândită de Iosif este aleasă nu doar pentru peisaj, ci pentru câte o mică minune a naturii. Primăvara, el știe în ce poieni înfloresc plantele rare, precum bujorii banatici din Munții Codru-Moma, dedițeii din zona Săcueni sau crinii de pădure din Apuseni. În alte perioade ale anului cutreieră dealurile și munții după plante aromatice, muguri de brad, păducel ori ciuperci.
Ca să nimerească momentul potrivit, ține legătura cu oamenii locului, pe care îi numește, în glumă, „GPS-ul local”. De-a lungul anilor, Ioșca și-a făcut prieteni și prin cătunele izolate ale Apusenilor. Când trece prin preajmă, îi vizitează, mai schimbă o vorbă și află ce s-a mai întâmplat prin zonă. Pentru unii dintre localnici, care nu văd prea des oameni străini, sosirea drumeților este un eveniment.
Secretele naturii
Uneori, excursioniștii fac descoperiri neașteptate. Într-o drumeție prin Apuseni, Ilona, soția sa, a găsit un exemplar de papucul-doamnei (foto), o floare rară și protejată. Mai târziu, în aceeași zi, grupul a găsit în alt loc mai multe exemplare. Le-au admirat și fotografiat, dar au păstrat secretă locația, ca să nu atragă curioși care le-ar putea distruge sau culege. „Noi nu le rupem, avem mare grijă”, spune Iosif.
Printre cele mai prețioase descoperiri ale pensionarului se numără și un loc din Bihor unde cuibărește barza neagră, o specie rară și protejată, mult mai retrasă decât bine-cunoscuta barză albă. Ioșca a reușit să identifice locul urmărind zborul păsărilor și a organizat drumeții în zonă. Nu dezvăluie amplasamentul cuibului, tot pentru a nu pune păsările în pericol.
În excursiile sale, întâlnește frecvent căprioare, vulpi, mistreți, vipere și urme de urs, pentru că fauna Bihorului este încă bogată.
Deși multe dintre persoanele care îl însoțesc sunt pensionari, grupurile lui Iosif nu au limită de vârstă. În drumeții vin și copii, tineri sau familii întregi. „Avem o doamnă de 92 de ani din Oradea care este sufletul ieșirilor noastre. «Ioșca, când mai mergem?» mă întreabă mereu”, povestește amuzat pensionarul.
Terapie de trei feluri
Organizatorul face aceste excursii benevol, fără să ceară vreun ban participanților. În schimb, ia foarte în serios responsabilitatea de a duce oameni pe munte. Nu pornește niciodată cu un grup pe o potecă pe care nu o cunoaște și adaptează traseele la rezistența participanților. Adesea, pregătește variante mai scurte pentru cei care obosesc. Pentru el, o excursie reușită nu înseamnă doar atingerea destinației, ci și întoarcerea tuturor acasă în siguranță și cu zâmbetul pe buze.
Dincolo de mișcare și de peisaje, drumețiile au și un alt rost: îi aduc pe oameni împreună. Pe poteci se leagă prietenii, se spun glume, se schimbă rețete și se uită, măcar pentru câteva ore, grijile de acasă.
Iosif spune că natura le oferă drumeților trei feluri de terapie. „Fonoterapie, prin foșnetul frunzelor și susurul apei, cromoterapie, prin culorile pădurii, și aromoterapie, prin mirosul de mentă, cimbrișor și rășină. Sunt tratamente care nu costă nimic și de care oricine se poate bucura, la orice vârstă”, zice el. Trebuie doar să iasă din casă și să pornească la drum.