Cu vorba bună! Părinţii şi educatoarele din Oradea, învăţaţi să recunoască şi să corecteze problemele de vorbire ale copiilor

An de an, numărul copiilor cu probleme de vorbire este în creştere. Petrecând ore în şir la calculator, în timp ce părinţii nu-şi fac timp să le citească poveşti ori să le vorbească, micuţii ajungă să cunoască tot mai puţine cuvinte. Şi nici pe acelea nu le folosesc corect.

Este constatarea specialiştilor Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională, instituţie menită să ofere cursuri speciale copiilor, în funcţie de nevoile lor. Drept urmare, începând din martie, opt logopezi vor lua la pas grădiniţele din Oradea, pentru a le explica educatoarelor şi părinţilor care sunt motivele pentru care copiii lor nu vorbesc corect şi cum pot să-i ajute.

Recomandare... şi atât

Celebra poezie cu Rică şi neputinţa lui de a spune "râu, răţuşcă, rămurică" e valabilă pentru tot mai mulţi copii. "Nu există studii recente despre frecvenţa tulburărilor de pronunţie printre preşcolari, dar în mod sigur cel puţin 5% suferă de astfel de tulburări. Nouă tot mai mulţi părinţi ne solicită un logoped", spune directoarea CJRAE Bihor, Simina Hinţ (foto). Legea Educaţiei recomandă ca fiecare şcoală şi grădiniţă să aibă un logoped, aşa cum au şi psihologi. Realitatea, însă, este departe de aşa ceva.

În Bihor funcţionează doar 12 cabinete şcolare de logopedie, ai căror specialişti fac naveta între mai multe unităţi de învăţământ. Motivul? Ministerul Educaţiei a alocat judeţului doar 12 posturi de logopezi, aşa că şcolile nu au cum să angajeze şi să plătească alţii, în ciuda faptului că necesitatea e limpede.

În Oradea, logopezii şcolari ajung doar pe la zece grădiniţe, iar miile de preşcolari de la celelalte unităţi nu au nici măcar şansa să fie observaţi de specialist. Or, copiii pot să-şi corecteze defectele doar dacă acestea sunt descoperite şi apoi tratate. De multe ori, însă, adulţii nu ştiu când defectele de vorbire sunt o caracteristică specifică vârstei, trecătoare, şi când reprezintă o problemă serioasă. Aşa că mulţi copii ajung la şcoală fără să ştie să vorbească corect, scriind apoi la fel de incorect pe cât vorbesc.

Şcoala părinţilor

CJRAE a decis să demareze o campanie de informare şi prevenire a tulburărilor de pronunţie tocmai pentru a da cât mai multor copii şansa să-şi vindece defectele de acest tip timpuriu. Din martie, opt logopezi vor merge, voluntar, în toate grădiniţele din oraş care nu au astfel de specialişti, ca să se întâlnească cu părinţii şi educatoarele şi ca să-i înveţe cum pot suplini lipsa logopezilor.

Practic, părinţilor li se va explica, pe înţelesul lor, care este dezvoltarea naturală a limbajului unui copil şi care sunt cele mai frecvente tulburări de pronunţie. "Dacă la 3 ani un copil nu vorbeşte deloc este o problemă", spune şefa CJRAE Bihor. Pentru un copil cu vârste între 3 şi 6 ani este normal să nu rostească corect maxim 6 sunete, cum sunt "l", "r", "s" şi "z", dar copiii trecuţi de această vârstă care nu vorbesc corect au nevoie de ajutorul unui specialist. Totodată, părinţii vor afla că un copil cu probleme de logopedie nu are neapărat şi deficienţe intelectuale, de cele mai multe ori fiind perfect normal din acest punct de vedere.

Fără "bebelisme"!

Specialiştii îi vor învăţa pe părinţi şi educatoare şi cum pot evita problemele de logopedie ale copiilor. "Foarte important e feedback-ul părinţilor, răspunsurile pe care copilul le primeşte din partea lor. Părinţii trebuie să comunice cu copilul şi trebuie să-i vorbească corect", spune logopedul Csilla Simo-Ritter (foto). Încă de la 3-6 luni, copilul aude vorbirea adultă şi începe să-şi formeze propria vorbire. Aşa că bunicii şi părinţii tentaţi să-i vorbească micuţului folosind cuvinte stâlcite trebuie să renunţe la acest obicei, căci nu fac altceva decât să-l înveţe că acelea sunt formele corecte.

De asemenea, oricât ar fi de comod pentru ei, părinţii nu trebuie să-şi "uite" copilul în faţa calculatorului ori a televizorului, căci de la acestea nu va primi niciun răspuns verbal, deci nu va învăţa prea multe cuvinte şi nici cum se pronunţă. "Nu trebuie să renunţăm complet la aceste forme de divertisment, dar trebuie găsit un echilibru. Să ne facem timp şi să cântăm cu copilul, să spunem poezii sau, pur şi simplu, să vorbim cu el", spune Simo-Ritter. Şi, foarte important, copiii nu trebuie repeziţi de părinţi, la fel cum nu trebuie să li se ceară să tacă doar pentru că părinţii n-au chef să-i asculte, fiindcă pot deveni bâlbâiţi.

Exerciţii în joacă

Părinţii vor afla şi mici "trucuri" pentru a preveni tulburările de pronunţie. De fapt, îşi vor aminti jocuri fireşti ale copilăriei. În prim plan sunt aşa-numitele frământări de limbă, adică poeziile cu sunete care se repetă, cum este poezia lui Rică. "Folositor este şi jocul şirului de cuvinte, cunoscut ca "fazan", care educă auzul fonomatic. Părintele spune un cuvânt, iar copilul trebuie să spună un alt cuvânt folosind ultima literă a cuvântului spus de părintele său", explică logopedul.

Alte exerciţii vizează mişcările limbii ori tehnici de suflare pentru redarea corectă a unor sunete precum "s" ori "z". "Punem într-un pahar lapte sau ceai şi copilul trebuie să-l bea precum o pisică. Sau într-un vas punem apă şi o bărcuţă de hârtie, pe care copilul trebuie să o sufle ca să o mişte", spune Simo-Ritter. Copilul va percepe aceste activităţi ca pe nişte jocuri, nu ca pe nişte exerciţii, aşa că nu se va simţi obosit. În plus, va face o activitate împreună cu părinţii, ceea ce îl va ajuta şi îl va învăţa mai mult, evident, decât orice "sculă" electronică...

Părinţii trebuie să ştie că problemele de logopedie ale copiilor pot apărea şi din motive medicale neobservate. Un copil care nu vorbeşte corect poate să aibă probleme de auz, cauzate, de pildă, de otită. "Dacă nu aude corect un sunet, nici nu are cum să-l pronunţe corect", explică logopedul Csilla Simo-Ritter.

Specialista afirmă, de asemenea, că 80% dintre copiii cu deficienţe de vorbire au probleme de dentiţie, având dinţii prea înghesuiţi, depărtaţi ori oblici. O altă cauză a tulburărilor de pronunţie este frenul lingual (ţesutul ce leagă limba de cavitatea bucală). Dacă un copil se naşte cu frenul prea scurt, nu va putea pronunţa sunetele ce necesită atingerea cerului gurii. De cele mai multe ori, această problemă e depistată şi operată, totuşi, imediat după naşterea copilului.