O piesă de corespondență veche de peste un secol, semnată de Aurel Lazăr, a intrat în colecțiile Muzeului Țării Crișurilor Oradea - Complex Muzeal. Instituția a primit, ca donație, o scrisoare adresată lui Lucian Bolcaș, bihoreanul care, la finalul secolului XIX, era implicat în mișcarea studențească românească și avea să devină ulterior gazetar, editor și om de cultură.
Documentul, redactat în limba română, a fost scris la Oradea și expediat la Viena la data de 7 mai 1899, oferind, potrivit reprezentanților MȚC, informații directe despre relațiile personale și despre contextul epocii în care a activat avocatul orădean.
Scrisoarea a fost donată de prof. univ. dr. Cristian Luca, director al Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția.
Gestul a avut loc cu prilejul prelegerii susținute de acesta la Oradea, în cadrul conferinței „Orizontul modernității timpurii în spațiul românesc: oameni, fapte, mentalități (secolele XVII - XVIII)”, organizată la Muzeul Țării Crișurilor, la invitația instituției muzeale și a Universității din Oradea, eveniment desfășurat în 13 noiembrie.
Reprezentanții muzeului arată că documentul intră în colecția memorialistică Aurel Lazăr și completează fondul documentar al Muzeului Memorial „Aurel Lazăr”, ca reper pentru cercetare și valorificare publică.
Scrisoarea semnată de Aurel Lazăr, adresată lui Lucian Bolcaș, intrată în patrimoniul Muzeului Țării Crișurilor
Textul scrisorii de la MȚC – dificil de descifrat - vorbește despre faptul că Lazăr ar fi primit de la Bolcaș niște bani în contul plății realizării unor fotografii și tablouri (nu e clar dacă de absolvire sau în alt scop), bani pe care i-a „înmânat forurilor competente”, dar îndeamnă la „paciență” deoarece doar cinci (dintre colegi, probabil) plătiseră banii, iar „la ceilalți nici că le pasă”, deci „nici vorbă ca tablourile să ajungă în mâinile căruiva”. Lazăr se scuză că a fost în ultima vreme ocupat cu pregătirea serioasă pentru un examen, pentru care urma să stea o lună la Cluj.
Nu este clar despre ce examen poate fi vorba. La vremea respectivă, in 1899, Aurel Lazăr obținuse de 3 ani titlul de doctor în drept și activa de 2 ani ca avocat, susținând examenul de intrare în profesie la Budapesta și ulterior deschizând propriul birou în Oradea. El și-a făcut studiile universitare între anii 1890 și 1896, studiind dreptul la două instituții diferite: Academia Regală de Drept din Oradea, de unde s-a transferat, după 3 ani, la Facultatea de Drept și Științe Politice a Universității „Ferencz József” din Budapesta.
Numele avocatului Aurel Lazăr este legat direct de momentul din 12 octombrie 1918, când, în casa sa din Oradea, conducerea PNR s-a întrunit și a fost redactată Declarația de la Oradea, act care revendica dreptul românilor din imperiu la autodeterminare și a declanșat seria evenimentelor politice ce au dus la Marea Unire.
În anul 1898, Lucian Bolcaș (foto) fusese exmatriculat din toate facultăţile din Ungaria din cauza activităţii sale politice şi naţionaliste și își continua studiile la Facultatea de Drept din Viena. Era implicat activ în mişcarea naţională a românilor din Austro‑Ungaria și era perceput ca un lider al studenților români. După terminarea studiilor, Bolcaș s-a întors în Oradea și a început să activeze ca jurist și avocat. În paralel, a rămas activ în mișcarea națională a românilor, participând la organizații, întruniri culturale și politice, și contribuind la ziare și publicații românești din Transilvania.
O expresie din finalul scrisorii tânărului Aurel Lazăr, care avea 27 de ani la vremea respectivă, către Lucian Bolcaș, este tulburătoare: „Fă ceva, că sărăcia e prea mare”, îi transmite el prietenului de departe.