Exproprierea reprezintă unica formă prin care un bun proprietate privată poate fi "luat" de "stat" fără acordul proprietarului şi fără ca proprietarul să fi făcut ceva nelegal. Prin "stat" înţelegem atât organele centrale care acţionează în numele acestuia, cât şi organele administraţiilor locale care acţionează în numele comunelor, oraşelor sau judeţelor, entităţi de asemenea titulare ale dreptului de proprietate publică.
Dacă în perioada comunistă existau numeroase forme de trecere a bunurilor din proprietatea cetăţenilor în cea a statului, cea mai cunoscută fiind naţionalizarea, Constituţia din 1991 şi Revizuirea acesteia din 2003 au adus stabilitate în domeniu, prin garantarea proprietăţii private.
Practic, astăzi statul mai poate interveni asupra averii unei persoane în două moduri - prin confiscarea dispusă în procesul penal sau printr-un proces-verbal de contravenţie dacă persoana în cauză a săvârşit o faptă ilicită (infracţiune sau contravenţie), ori prin expropriere, dacă statul are nevoie de bunul cetăţeanului pentru realizarea unor investiţii ce profită întregii comunităţi.
Ca atare, exproprierea, des utilizată în zona noastră, vizează posibilitatea preluării în proprietate publică a unor bunuri (terenuri sau construcţii) cu plata unor despăgubiri.
Deşi chiar Constituţia noastră ne spune că această despăgubire trebuie să fie "justă", în realitate organele statului fac tot ce pot pentru a plăti cât mai puţin, în multe situaţii sumele acordate fiind de câteva ori mai mici decât valoarea reală a bunului.
De aceea, în toate situaţiile în care un cetăţean apreciază că a primit mai puţin decât valoarea reală a bunului care i-a fost expropriat, despăgubirea plătindu-se înainte de preluarea bunului de către "stat", are posibilitatea ca, în termen de trei ani, să se adreseze instanţei pentru "verificarea" ofertei de despăgubire.
Cererea se adresează tribunalului, care va proceda la efectuarea unei expertize de către trei experţi: unul numit de instanţă, unul de "stat" şi unul de către cetăţean.
Pe baza preţurilor pieţei în zona respectivă, se întocmeşte un raport prin care, în multe situaţii, se stabilesc sume net superioare celor acordate de expropriator. Instanţa va obliga "statul" la plata sumei reprezentând diferenţa între ce s-a stabilit prin expertiză şi ce s-a achitat în momentul exproprierii. Hotărârea poate fi atacată cu apel, iar hotărârea definitivă este pronunţată de către curtea de apel.