Dacă sunteţi deja într-o tabără sau alta, dacă ştiţi cu cine votaţi în 10 noiembrie, nu vă mai pierdeţi timpul cu dezbaterile electorale. Nu vă vor schimba opţiunea, în schimb vă vor consuma inutil timpul şi vă vor umple de nervi, dezgust şi resentimente. Campaniile electorale nu se fac pentru cei care ştiu unde pun ştampila. Adevărata lor miză sunt nehotărâţii. Şi aşa începe circul.

Un personaj din "Family Guy", un desen animat pentru oameni mari, făcut în America, îi numeşte pe alegătorii indecişi "cei mai mari idioţi de pe planetă". Pe de-o parte, o astfel de categorisire pare extremă şi condamnabilă. Pe de altă parte, dacă s-a ajuns în campanie şi tu nu ştii cu cine să votezi, e foarte posibil să ai o problemă. Iar problema nu-i mică, vorba lui Andrieş. Poate să însemne că nu te interesează politica, că nu înţelegi cu ce se mănâncă sau că, pur şi simplu, nu îţi pasă.

Presupunând că vor ajunge până în faţa urnelor, alegătorii intraţi nehotărâţi în campanie riscă să-şi formeze opţiunile pe considerente fără legătură cu politica. Căci în campanie se minte obscen, se aruncă cu lături ca-n cocină, se spurcă şi se calomniază fără nicio responsabilitate. Funcţia pentru care se bat candidaţii, cea de preşedinte, în cazul următoarelor noastre alegeri, cade în derizoriu şi pare că orice cârcotaş de pe margine ar face-o mult mai bine.

L-am ascultat vineri, la Oradea, pe Nansi Lungu, lector univ. dr. la catedra de Ştiinţe Cognitive, din Universitatea Titu Maiorescu. În discursul său (fără legătură cu politica) despre modul în care ne funcţionează mintea, unul dintre puţinele interesante din prima zi a conferinţei "The Digital Days Experience", reputatul profesor spunea că 98% dintre conducătorii auto se consideră mai buni decât ceilalţi şoferi. Cam aşa cred că e şi cu campania electorală – 98% dintre alegători se consideră mai buni ca preşedinte al României decât Iohannis, Dăncilă, Barna sau Paleologu.

Să te consideri mai deştept decât toţi candidaţii poate fi o minoră compensaţie pentru anii în care politicienii au făcut şi vor face totul ca să te simţi tu prostul satului. Iată un motiv în plus pentru a nu vota după ureche, cu cel mai simpatic, cu cel mai vocal, cu cel mai isteric sau cu cel mai puţin antipatic. Politicienii, aşa cum sunt ei, simt când au de-a face cu electoratul nepregătit şi îi livrează mesaje pe gustul şi înţelegerea sa – hăhăieli în loc de doctrine, urlete în loc de planuri de viitor, calomnii în loc de citate inteligente.

Să crezi tot ce auzi în campania electorală e la fel de greşit cu a nu crede nimic. Nu vota pentru că X a fost la tine în bloc, pentru că Y şi-a făcut poză cu tine, nici pentru că vecinul e membru în partidul Z. Şi, mai ales, nu te lăsa păcălit de promisiuni care nu au cum să fie acoperite de fişa postului de preşedinte. În lumea asta nu poţi fi considerat prost fără largul tău concurs.