Aşa cum se ştie, de la 1 octombrie 2011 a intrat în vigoare Noul Cod Civil. Efectele acestuia se vor produce, cu precădere asupra actelor şi faptelor juridice produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare. Totuşi, anumite efecte se produc de îndată - de altfel deja au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti bazate pe noul cod pentru procese aflate în desfăşurare la 1 octombrie 2011.

Tocmai de aceea, săptămâna aceasta voi încerca să prezint cele mai importante dispoziţii tranzitorii cu privire la aplicarea normelor noului cod.

În primul rând, aşa cum am arătat şi mai sus, articolul 5 din Legea de punere în aplicare a Codului civil, dispoziţiile acestuia se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.

Totuşi, alineatul 2 arată că dispoziţiile Codului civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil. Ca atare, sunt de imediată aplicabilitate exercitarea comună a autorităţii părinteşti (art. 397) şi celelalte dispoziţii cu privire la relaţiile între părinţi şi minori. De asemenea, sunt şi alte numeroase prevederi legale care vor fi aplicabile şi proceselor în curs.

Pentru a se preîntâmpina abuzuri, legea de punere în aplicare prevede că actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.

În acelaşi sens la data intrării în vigoare a Codului civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, prevăzute de Codul civil din 1864, precum şi de alte acte normative, rămân supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit Codului civil sau a legii de punere în aplicare.