Chiar dacă toată lumea știe că anumite fapte se pot proba numai cu martori, legea este foarte strictă cu privire la condițiile în care se poate propune această probă, pe de-o parte, iar pe de altă parte există anumite limitări ale utilizării acestei probe.
În ceea ce privește modul de propunere a probei cu martori, codul de procedură civilă impune atât reclamantului, cât și pârâtului, obligația de a indica această probă încă din momentul inițial al procesului. Astfel, reclamantul are obligația să solicite martori chiar prin cererea de chemare în judecată, iar pârâtul - când își formulează apărările inițiale prin întâmpinare.
Dacă nu au procedat astfel, părțile nu mai pot propune martori în judecata în primă instanță, cu câteva excepții clar reglementate, cea mai importantă fiind aceea că nevoia probei a reieșit din chiar dezbaterile procesului, iar părțile nu o puteau prevedea.
Este important de precizat faptul că, chiar dacă o parte a greșit și nu a propus corect martori la proces, în apel poate remedia greșeala, cu esențiala condiție ca martorul să fie propus chiar prin documentul prin care se declară apel.
Din perspectiva limitării probei cu martori, este bine de știut că această probă nu se poate utiliza pentru dovedirea unor acte juridice care nu au fost încheiate în formă scrisă și nici contra unor asemenea acte, dacă acestea din urmă există în formă scrisă.
Pe de altă parte, nu pot fi propuși ca martori: rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv; soţul, fostul soţ, logodnicul ori concubinul; cei aflaţi în duşmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părţi; persoanele care beneficiază de tutelă specială; cei condamnaţi pentru mărturie mincinoasă.
Totuși, dacă rudele, soțul, concubinul sau cel aflat în dușmănie este propus ca martor, iar partea adversă nu se opune expres, persoana în cauză va fi audiată.
Persoana propusă de martor nu poate refuza îndatorirea legală de a depune mărturie, cu excepția unor categorii de persoane clar determinate, cum ar fi medicii, preoții, avocații sau notarii, pentru aspectele ce țin de păstrarea secretului profesional.