Codul de procedură penală din 2014 prevede o procedură larg aplicabilă în practică prin care se soluţioneză dosarele penale ce au ca obiect infracţiuni minore comise, de regulă, de către persoane fără antecedente penale, situaţii în care cheltuiala statului cu judecarea "găinăriei" ar fi disproporţionată faţă de efectul produs în societate.
În concret, codul prevede că în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când constată că nu există un interes public în urmărirea faptei.
Interesul public, spune codul, se analizează în raport cu: a) conţinutul faptei şi împrejurările concrete de săvârşire a acesteia; b) modul şi mijloacele de săvârşire a faptei; c) scopul urmărit; d) urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii; e) eforturile organelor de urmărire penală necesare pentru desfăşurarea procesului penal, prin raportare la gravitatea faptei şi la timpul scurs de la data săvârşirii acesteia; f) atitudinea procesuală a persoanei vătămate; g) existenţa unei disproporţii vădite între cheltuielile pe care le-ar implica desfăşurarea procesului penal şi gravitatea urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce.
Ca atare, ori de câte ori fapta e vădit minoră şi nu merită o reacţie dură din partea statului, procurorul poate oferi "iertare" persoanei care a greşit. Însă, ca urmare a unei decizii a Curţii Constituţionale, actul de clemenţă al procurorului trebuie confirmat, în mod obligatoriu, de către un judecător. În cazul în care judecătorul nu confirmă renunţarea, procurorul nu mai poate dispune o asemenea măsură a doua oară în acelaşi dosar.
De asemenea, cel care a comis infracţiunea minoră poate fi obligat să îndeplinească una sau mai multe dintre următoarele sarcini: a) să înlăture consecinţele faptei penale sau să repare paguba produsă ori să convină cu partea civilă o modalitate de reparare a acesteia; b) să ceară public scuze persoanei vătămate; c) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă; d) să frecventeze un program de consiliere.
În cazul neîndeplinirii acestor obligaţii, măsura de clemenţă poate fi revocată de către procuror.
Codul prevede expres că nu se poate dispune renunţarea la urmărirea penală pentru infracţiunile care au avut ca urmare moartea victimei.