Impostura în general şi plagiatul ca formă particulară de manifestare a acesteia subminează din plin Universitatea din Oradea. În ultimii 15 ani, numeroase cadre didactice au fost bănuite, acuzate ori de-a dreptul dovedite de furt intelectual, cu toate acestea păstrându-şi posturile, ba chiar avansând în ierarhie. Universitatea şi-a iertat şi ocrotit constant plagiatorii, transformându-şi astfel porecla de Sorbonică în brand.
Cum pe 18 aprilie senatorii celor 15 facultăţi îşi vor alege viitorul preşedinte, iar o zi mai târziu toţi universitarii vor vota următorul rector, BIHOREANUL îi provoacă pe cei patru pretendenţi la şefia instituţiei, candidaţii la funcţia de rector (Constantin Bungău şi Florian Bodog) şi pe cei înscrişi pentru cea de preşedinte al Senatului (Sorin Curilă şi Vasile Aurel Căuş) să ia public atitudine faţă de un caz flagrant de plagiat, semnalat de publicaţia noastră, dar nesancţionat de Universitate. În fond, doar aşa vor arăta cu adevărat cine sunt şi ce fel de Universitate îşi doresc...
Plagiatoare veterană
Cea mai notorie plagiatoare a Universităţii este fosta decăniţă de la Textile, Daniela Ionescu (foto), condamnată de altfel penal în 2003, când judecătorii Curţii de Apel Ploieşti au stabilit că şi-a copiat cartea "Proiectarea tricoturilor simple" după un volum al profesoarei Constanţa Comandar din Iaşi. Ionescu a încasat o amendă penală de 6 milioane lei vechi, plus obligaţia de a plăti despăgubiri autoarei de 200 de milioane.
Totuşi, şi-a păstrat postul din facultate şi n-a fost defel sancţionată pe linie universitară. Mai mult, în 2005 a promovat din gradul de lector în cel de conferenţiar, iar în luna ianuarie a acestui an era cât pe ce să ajungă profesor dacă BIHOREANUL nu demasca simulacrul de concurs pe care şi-l pregătise. Ionescu şi-a tocmit o comisie de evaluare formată din prieteni ai soţului, liderul sindical Gheorghe Ionescu, şi a etalat două contracte de cercetare obţinute dubios de la două firme, una din Oradea, iar cealaltă din comuna Cheresig. În cele din urmă, ca efect al dezvăluirilor, nici candidata şi nici membrii comisiei nu s-au mai prezentat la concurs.
Scăpată iar şi iar
Impostura sa a fost consemnată în 2012 chiar şi de Consiliul Naţional de Etică, care a constatat că Ionescu nu a fost pedepsită de Universitatea orădeană. CNE a impus atunci trei sancţiuni: nerecunoaşterea Danielei Ionescu ca autor al lucrării plagiate, retragerea gradului didactic de conferenţiar (ambele măsuri trebuind aplicate de Ministerul Educaţiei), plus desfacerea contractului de muncă (sarcină ce revenea Universităţii).
Nici una dintre sancţiuni, însă, nu a fost aplicată. În timp ce Ministerul pur şi simplu n-a făcut niciun demers, Universitatea s-a ascuns în spatele unui viciu de procedură: decizia CNE fusese comunicată după termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru aplicarea ei. Astfel, ca să nu rişte ca Daniela Ionescu să conteste în instanţă concedierea, rectorul Constantin Bungău a ales varianta cea mai comodă: n-a făcut nimic!
Lipsa de reacţie a Universităţii a încurajat-o pe Daniela Ionescu să dea BIHOREANUL în judecată, pozând în universitar cinstit, supus unui "linşaj mediatic". A pierdut definitiv şi ruşinos procesul, magistraţii Judecătoriei Oradea şi ai Tribunalului Bihor stabilind că articolele au consemnat realitatea.
Ministrul Xerox
Un alt caz celebru i-a avut ca protagonişti pe soţii Ioan şi Erica Mang (foto), ambii profesori la Facultatea de Inginerie Electrică şi Tehnologia Informaţiei. Scandalul a izbucnit în 2012, când liderul PSD Bihor fusese numit ministru al Educaţiei. În prima zi de mandat, Mang s-a ales cu trei sesizări la CNE, fiind acuzat de furt en-gros, adică plagierea a nu mai puţin de şapte articole ştiinţifice, unul avându-l ca unic "autor" pe el, iar şase în complicitate cu soţia sa, cu asistentul orădean Constantin Popescu şi cu un anume Bogdan Andronic. Mang s-a bâlbâit în explicaţii incoerente şi, după doar 9 zile, a fost nevoit să demisioneze din fruntea Ministerului ca urmare a imensului scandal internaţional pe care l-a stârnit.
Cazul a intrat apoi, ca totdeauna când e vorba de universitarii orădeni, în uitare. Doi ani la rând, Ministerul şi CNE au refuzat să dea lămuriri, timp în care Popescu şi Andronic au dat declaraţii notariale cum că îşi asumă singuri lucrările. De curăţenia finală s-a ocupat Erica Mang, care pur şi simplu a trimis revistelor de specialitate cereri de retragere a articolelor.
Scăpaţi uşor
Universitatea a făcut zid în jurul celor doi soţi. Pe Ioan Mang, Comisia de Etică nu l-a întrebat absolut nimic, sub pretextul că era de competenţa CNE să ancheteze demnitarii, iar pe Erica Mang şi pe Constantin Popescu s-a prefăcut că-i cercetează. După o lună de "efort", a concluzionat că nu poate trage nicio concluzie, pe motiv că doar unul dintre cele 20 de cadre didactice cărora li s-a cerut să analizeze lucrările a şi răspuns solicitării. Raportul acestuia a fost considerat şi el "neconcludent", aşa că Erica Mang şi Popescu au scăpat basma curată. Între timp, asistentul a demisionat din facultate, iar nevasta şefului PSD Bihor continuă să predea bine-mersi, ca imaculată.
Verdictul CNE în cazul lui Ioan Mang, ţinut ascuns sub guvernarea PSD, a devenit public abia anul trecut, acesta fiind declarat vinovat de plagierea parţială a unui singur articol. La celelalte şase, CNE a considerat că vina aparţine "co-autorilor", aşa că politicianul s-a ales cu un banal avertisment şi cu suspendarea pe o perioadă de 3 ani a dreptului de a se înscrie la un concurs în învăţământul superior. Ca şi când, fiind de mult profesor, mai avea spre ce treaptă să mai urce!
Universitatea n-a scos un cuvânt despre plagiatul lui Ioan Mang nici măcar după ce acesta şi-a încheiat mandatul de parlamentar, deşi căzuse "interdicţia" de a fi luat la întrebări doar la nivel central.
Plagiat a la FMF
Un alt caz scandalos de acoperire a plagiatorilor a fost al Simonei Cavalu (foto), de la Facultatea de Medicină şi Farmacie. În 2012, BIHOREANUL a dezvăluit că profesoara a compilat mai multe cărţi într-un volum prezentat ca producţie proprie. Cartea "Medical biophysics and electronic medical devices" (Biofizică medicală şi aparatură medicală electronică) a fost publicată în 2000 sub semnătura Simonei Cavalu şi a Mioarei Tripşa, şi re-editată în 2005 doar de Cavalu, dar capitole întregi sunt identice cu cele dintr-un volum al britanicului Martin Hollins - "Medical Physics" (Fizică medicală), publicat în 1992 şi retipărit zece ani mai târziu.
Furtul sare în ochi încă de la pagina de cuprins: din cele 13 capitole ale Simonei Cavalu, 9 - cu subcapitole cu tot - poartă exact denumirile din cartea britanicului. Orădeanca a copiat inclusiv graficele explicative, fără să citeze cartea lui Hollins de-a lungul paginilor, ci doar menţionând-o la final, undeva la capătul listei din "Bibliografia selectivă".
"Cărţile se scriu din cărţi!"
Culmea e că Simona Cavalu chiar şi-a recunoscut fapta. "Cărţile se scriu din cărţi!", spunea ea BIHOREANULUI la vremea respectivă, scuzându-se că a vrut să le facă un bine studenţilor printr-o compilaţie din mai multe volume. "E o selecţie, nu un plagiat. Şi era firesc să îmi pun numele pe copertă, atâta timp cât referinţele bibliografice sunt precizate la final", s-a apărat profesoara.
Comisia de Etică a Universităţii a început o anchetă, dar numai de ochii lumii, finalitatea fiind ridicolă: pentru că nu au avut cartea lui Hollins în format tipărit, eticienii au spus că nu pot face analiza. S-au rezumat s-o caute la Biblioteca Universităţii, unde lucrarea nu există, au spus că versiunea electronică consultată de BIHOREANUL pe internet e de negăsit, s-au plâns că n-au buget s-o comande, iar apoi au clasat pur şi simplu cazul.
BIHOREANUL a sesizat Consiliul Naţional de Etică, care după doi ani a stabilit că volumul lui Cavalu este "lipsit de originalitate". Totuşi, n-a pus verdictul de plagiat, pe motiv că ar fi doar o lucrare didactică, iar Consiliul nu pedepseşte decât lucrările ştiinţifice. O altă găselniţă, fiindcă lucrarea lui Cavalu are codul internaţional de identificare specific cărţilor (ISBN), care ridică volumul de la rangul unui banal suport didactic.
Cert este că "autoarea" îşi vede liniştită de treabă: a promovat, anul trecut, examenul de abilitare, obţinând astfel dreptul de a coordona lucrări de doctorat, iar luna trecută a fost votată, pentru al doilea mandat, ca membru în Senatul universitar. Semn că "sorboneii" orădeni se identifică din plin cu ea...
Iată omul, iată cartea!
Mai mult, în toamna anului trecut, Cavalu a şi dat în judecată BIHOREANUL, pretinzând că a fost denigrată şi cerând daune neobrăzate, de 500.000 lei. A fost picătura care a umplut paharul...
Ca să clarifice situaţia, BIHOREANUL l-a contactat pe universitarul Martin Hollins (foto), transmiţându-i capitolele critice din cartea lui Cavalu. Profesorul britanic s-a convins astfel direct că orădeanca l-a plagiat. "Confirm că mai multe pagini sunt copiate complet din cartea mea", a transmis Hollins, mulţumind redacţiei pentru preocuparea de a demasca furtul şi declarându-se neplăcut impresionat de felul în care problema a fost tratată: "Plagiatul ar trebui luat foarte în serios, mai ales în cercurile academice".
Englezul are, însă, de gând să-şi facă dreptate, contactând un avocat pentru a-i apăra interesele, începând prin a depune în numele lui o sesizare la Comisia de Etică. În plus, Hollins a trimis la Oradea un exemplar tipărit din cartea sa, astfel încât "eticienii" să nu mai invoce scuze puerile. BIHOREANUL aşteaptă reacţia cât mai rapidă a membrilor Comisiei, în frunte cu preşedintele ei, Cornel Nicu Sabău, coleg cu Cavalu în Senat.
Aşteptăm reacţii!
Totodată, profitând de campania electorală aflată în curs, BIHOREANUL îi provoacă pe candidaţii la rectoratul Universităţii, Constantin Bungău şi Florian Bodog, şi pe aspiranţii la preşedinţia Senatului, Vasile Aurel Căuş şi Sorin Curilă, să-şi facă publice propriile opinii pe marginea cazului Cavalu, dar mai ales strategiile pentru curăţarea Universităţii de plagiatori.
Cazul este unul emblematic şi niciunul dintre ei nu se poate eschiva: Bungău a fost rector când s-a depistat plagiatul, Bodog este şeful ei direct, ca decan al FMF, iar Curilă şi Căuş îi sunt colegi în Senatul universitar. Mai mult ca sigur, soluţiile lor sunt aşteptate cu interes şi de universitarii cinstiţi, care şi-au obţinut beneficiile prin muncă şi care se simt ei înşişi furaţi pentru că trebuie să fie tovarăşi cu toţi plagiatorii...
EXCEPŢII
Pedepsit în doi timpi şi trei mişcări
Istoria Universităţii din Oradea a consemnat un singur caz de cadru didactic prins şi pedepsit cu adevărat pentru plagiat. În 2011, conferenţiarul Ioan Stanca de la Facultatea de Ştiinţe a fost dat afară din Universitate după acuzaţiile a patru profesori polonezi. Comisia de Etică a dovedit că Stanca şi-a atribuit 14 articole scrise de aceştia, din care patru copiate la virgulă. Rapiditatea cu care s-a derulat ancheta şi vinovatul a fost sancţionat a dat speranţe că Universitatea are capacitatea de a se curăţa de hoţi dar, aşa cum timpul a dovedit, Stanca a fost doar excepţia care întăreşte regula: la Oradea plagiatorii sunt mai degrabă promovaţi decât sancţionaţi.