În ultimii ani Curtea Constituțională a României a fost în centrul a numeroase discuții publice legate de deciziile pronunțate. Întrucât săptămâna trecută au depus jurământul trei noi judecători, cred că este utilă o prezentare scurtă a acestei instituții și a rolului acesteia în societate.

CCR a fost înființată prin Constituția din 1991, care a prevăzut controlul de constituționalitate al actelor de legiferare, printr-un organism independent față de puterea judecătorească, la fel ca majoritatea sistemelor europene, în opoziție cu sistemul american, care prevede controlul de constituționalitate prin intermediul Curții Supreme, organ al puterii judecătorești.

Curtea Constituţională este alcătuită din nouă judecători numiţi pentru un mandat de nouă ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit: trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României. La fiecare trei ani, Camera Deputaților, Senatul și Președintele numesc câte un judecător care îl înlocuiește pe cel numit în urmă cu nouă ani de respectiva instituție.

Între atribuțiile CCR, cele mai importante vizează controlul constituționalității legilor, care este atât anterior intrării acestora în vigoare, cât și posterior.

În ce privește controlul anterior, o serie din instituții sau un număr de deputați și senatori pot sesiza Curtea după ce o lege este adoptată. Dacă se decide că ea e neconstituțională, aceasta nu intră în vigoare, ci este retrimisă Paralamentului pentru a fi pusă în acord cu decizia CCR.

Cel mai important este, însă, controlul posterior intrării în vigoare a legilor sau Ordonanțelor Guvernului (simple sau de urgență): orice cetățean are dreptul să invoce într-un proces excepția de neconstituționalitate a legii care se aplică în concret în acel proces. Instanța care judecă procesul, dacă va considera că excepția are legătură cu procesul, sesizează Curtea Constituţională. Dacă excepția este admisă, legea respectivă își încetează efectele la data publicării deciziei CCR în Monitorul Oficial, iar decizia produce efecte pentru viitor în toate litigiile și situațiile juridice de acelaşi fel.

Din păcate, prin revizuirea din anul 2003 a Constituției a fost dată în competența CCR și soluționarea conflictelor constituționale între puterile statului, iar deciziile pronunțate în aceste conflicte au fost intens criticate în spațiul public, Curtea fiind acuzată adesea de emiterea unor hotărâri politizate.