În şedinţa din 3 octombrie 2015 Curtea Constituţională a admis a 31-a excepţie de neconstituţionalitate ce viza un text din Noul cod de procedură penală.

În concret, potrivit unui comunicat al Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 222 alin. (10) din Codul de procedură penală care prevăd că durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale sunt neconstituţionale.

Curtea a reţinut că măsura arestului la domiciliu este similară măsurii arestului preventiv, atât sub aspectul includerii sale de către legiuitor în categoria măsurilor preventive, cât şi sub aspectul naturii sale privative de libertate. De asemenea, Curtea a constatat regimul juridic identic aplicabil celor două măsuri preventive cu privire la cauzele şi condiţiile în care acestea pot fi dispuse sau prelungite.

Aşadar, având în vedere că măsura arestului la domiciliu a fost reglementată, prin Noul cod de procedură penală, la o dată ulterioară revizuirii Constituţiei şi că la data revizuirii Legii fundamentale singura măsură preventivă privativă de liberate, în afara reţinerii, era arestarea preventivă, Curtea a conchis că dispoziţiile art. 23 alin. (5) din Constituţie, care fac referire doar la arestarea preventivă, atunci când stabilesc o durată maximă a acestei privări de libertate (180 de zile), vizează toate măsurile preventive privative de libertate prevăzute de normele procesual penale în vigoare. Prin urmare, dispoziţia criticată care prevede că durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive contravine normei constituţionale menţionate.

Această decizie arată cel mai clar cât lipsit de coerenţă este noul cod de procedură penală. Era cel puţin ilogic ca arestul la domiciliu să fie asimilat arestului preventiv în ceea ce priveşte scăderea acestora din pedeapsă dar, în acelaşi timp, arestul la domiciliu să nu se ia în calcul la durata totală a măsurii privative ce se poate dispune într-un proces.