Școala românească începe să fie atentă nu doar la notele elevilor, ci și la vorbele și gesturile lor. După ce ani la rând consilierea școlară a fost imposibil de făcut, din pricina numărului mic de specialiști, acum aproape toate școlile din Bihor au propriul consilier, a cărui menire este să ajute elevii să-și gestioneze emoțiile sau să depășească momentele tensionate care le afectează parcursul școlar.
La consilierii școlari pot apela - și chiar ar trebui să o facă - și părinții care bănuiesc ori știu că elevii au probleme la școală, spune Cristina Avrigeanu, directoarea Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională, instituția care coordonează consilierii școlari. Absolventă de Psihologie a Universității clujene Babeș-Bolyai, ea consiliază elevi de când a terminat facultatea, în 2009, și confirmă că nicio zi din munca acestor specialiști nu seamănă cu o alta.
Aflată de 4 ani în funcția de conducere, specialista observă mai ușor și fenomenele care se conturează inclusiv în Bihor și dă o veste îngrijorătoare: cyber-bullying-ul se răspândește între elevi la vârste tot mai mici și în forme tot mai grave, chiar și cu consecințe penale.
„Nu avem baghetă magică”
- Ce face un consilier școlar?
- În cabinetul consilierului școlar ajung copii care au diferite probleme la clasă: de comportament, bullying, emoționale, de grup, orice le afectează viața școlară. Fiecare zi de muncă este impredictibilă. Orice și-ar propune un coleg să facă într-o zi, dacă doi copii s-au bătut într-o școală, consilierea lor devine o prioritate. Suntem în al doilea an în care acoperim toată rețeaua școlară din Bihor, cu excepția câtorva școli din zona maghiară, ceea ce înseamnă că fiecare grădiniță și școală are un specialist care face consiliere cu elevii, profesorii, părinții, în situații punctuale sau preventiv, pentru evitarea unor probleme.
CJRAE eliberează și certificatele copiilor cu cerințe educaționale speciale și face recomandări privind școlarizarea lor. Tot noi avem colegi logopezi, încă puțini în Bihor, dar măcar acum sunt acoperite toate grădinițele din Oradea și alte câteva din județ.
- Despre câți angajați e vorba?
- Organigrama noastră are peste 150 de oameni, iar din toamnă vom fi peste 200, pentru că îi vom îngloba și pe profesorii de sprijin care acum sunt angajați în școlile speciale. Aceștia sunt profesorii care lucrează la adaptarea curriculară necesară copiilor cu cerințe educaționale speciale, evaluând elevii și îndrumând profesorii de la clasă în activitatea cu fiecare în parte.
- Și cum sunt percepuți consilierii de elevi, profesori, părinți?
- De multe ori, părinții și profesorii se așteaptă de la noi să avem o baghetă magică cu care să rezolvăm problemele, dar fără o intervenție de 360 de grade, în care se implică școala, părinții, comunitatea uneori, nu reușim nimic. Vă dau un exemplu: am avut în consiliere o elevă de liceu cu fobie școlară, care nu mai frecventa orele, rămăsese și repetentă, cu multiple diagnostice care confirmau starea ei. Am început consilierea pe malul Crișului, apoi cu fiecare ședință am mers tot mai aproape de școală, până când am reușit să intrăm în clădire. Apoi am discutat cu fiecare profesor în parte cum să interacționeze cu ea, să nu o ridice la răspuns, să nu o scoată singură în fața clasei. Culmea, fix un profesor de la care nu m-aș fi așteptat a scos-o la tablă imediat ce a revenit la școală. Ne lovim des și de refuzul părinților pentru consilierea elevilor, iar fără acceptul lor nu putem face nimic.
Mai anxioși sau mai vocali?
- Care sunt cele mai frecvente tulburări pe care le întâlniți printre elevii din Bihor?
- Nu avem o statistică, e și dificil să faci una, dar printre cele mai mari provocări pe care le avem sunt tulburările de comportament, anxietatea, depresia și cele din spectrul autist.
- Ce tulburări de comportament au elevii?
- Cel mai frecvent, în jurul vârstei gimnaziului apare ceea ce numim opoziționism provocator, când elevul respinge autoritatea. Nu răspunde la indicații sau la reguli, îi spui să scrie, el nu scrie... Dacă nu se intervine, comportamentul se poate transforma într-unul violent. La copiii mici întâlnim des dificultăți de adaptare la școală, mai ales dacă nu au frecventat grădinița. Părinții trebuie să știe că legislația permite să fie retras un copil care nu se poate adapta în clasa pregătitoare, fără niciun fel de consecințe, și reînscris la grădiniță. Și clasa I o poate relua, tot fără urmări.
- Cât de anxioși sunt elevii bihoreni?
- Din nou, n-avem date specifice, care sunt greu de cules, pentru că nu toți părinții sunt de acord să participe copiii la studii ce țin de componenta emoțională. Din observații, vedem un nivel mare al anxietății în rândul copiilor și al tinerilor, dar trebuie să ținem cont că astăzi copiii sunt și mult mai relaxați să recunoască asta, față de cum erau părinții lor. Noi nu am făcut asta, dar pe copiii noștri îi încurajăm să vorbească despre emoțiile lor. De aceea e greu să ne dăm seama dacă generația asta este mai anxioasă decât cea trecută. Iar motivele sunt cât se poate de diverse, începând cu rezultatele școlare și mergând până la relațiile sociale.
Bullying sub toate formele
- O preocupare în lumea întreagă este bullying-ul din școli, o temă în prim-plan și în mini-seria britanică „Adolescence”, apreciată în lumea întreagă. Este o problemă și în școlile din Bihor?
- Da, este o problemă în toate școlile din România, n-are rost să ne ascundem. Se manifestă verbal, prin lovituri, mai avem bullying social, care duce la excluziune, în special pe criterii de etnie, și cyberbullying, un fenomen care a luat amploare, chiar dacă nu ne dăm seama. Avem tot mai multe fete, dar nu numai, care își fac poze în circumstanțe nepotrivite și le postează pe internet sau le trimit unor băieți, iar apoi devin victime ale bullying-ului. Pe lângă faptul că persoana căreia i se întâmplă dezvoltă anxietăți, intrăm și pe o componentă juridică, vorbim de pornografie infantilă, dar mulți elevi nu înțeleg aceste implicații.
- La ce vârste încep copiii să fie victime ale bullying-ului și cine sunt principalii agresori?
- Vârsta la care se face bullying conștient este în ciclul primar, 8-9 ani, și deja bullying-ul apare sub toate formele, inclusiv cyber. Agresor poate fi oricine: copilul cu tulburare comportamentală sau cel marginalizat și exclus social dintr-un grup. Copiii acționează conștient, dar nu sunt conștienți de consecințe.
- Știu profesorii cum să reacționeze sau se mulțumesc să pedepsească vinovații cu note mici? Ce ar trebui să facă, de fapt?
- Unii știu, alții nu. Dacă este vorba de bullying verbal, profesorul poate să solicite activități de prevenție de la consilier, iar diriginții pot desfășura activități pe care le regăsesc într-un manual distribuit în școli. Foarte important este să se implice și părinții. Când vine vorba de violență sau cyberbullying există proceduri distincte, care le spun exact ce trebuie să facă.
Control parental pe telefoane
- Ce poate face un părinte care are un copil victimă a bullying-ului sau agresor?
- Trebuie să semnaleze asta profesorilor sau consilierului, de foarte multe ori copilul doar acasă spune că e victimă. Recomand și un control parental al dispozitivelor pe care le folosesc copiii, pentru că, așa cum spuneam, multe se petrec în mediul online. Apoi, să colaboreze cu școala, să lase copilul să meargă la consiliere, iar dacă e nevoie să-l ducă la terapie.
- O mare parte din viața elevilor de azi se petrece pe rețelele de socializare, de care elevii par cu adevărat dependenți. Ce ar trebui să facă părinții ca să-și știe copiii în siguranță?
- Până la o anumită vârstă este foarte important controlul parental asupra dispozitivelor. Însă când copiii cresc și au discernământ, dacă îi ținem în bulă și îi protejăm tot timpul, nu formăm adulții care să deosebească între ce e bine și ce nu e bine să facă, cu cine ar trebui sau nu să vorbească... Când copilul crește, trebuie să rămâi un părinte deschis, care nu interzice orice lucru, dar ghidează. Copilul trebuie să aibă ocazia să aleagă, dar și să simtă că poate veni spre tine când are o problemă.
- Ajung la dvs. și părinți disperați pentru că au copii dependenți de droguri?
- Nu este o problemă care să țină de noi, dar ne vin la consiliere copii care ne spun că au consumat, și asta nu de ieri, de azi. Eu cred că noi, ca societate, nu avem mecanisme bine puse la punct pentru problemele copiilor dependenți de droguri, avem nevoie de centre de terapie psihologică. Acum, un copil într-o criză de adicție stă 24-48 de ore la Psihiatrie, apoi e lăsat acasă, în grija părintelui, care este mai mult decât depășit. Noi putem doar să informăm părintele, fiind unul dintre motivele pentru care avem dreptul să încălcăm confidențialitatea ședinței de consiliere.
Centru de orientare școlară și profesională
- Pot consilierii școlari să-i convingă pe elevi să nu mai consume droguri?
- Am făcut activități de prevenție în colaborare cu Agenția Națională Antidrog, dar este greu de spus cât de eficiente au fost. Un fumător renunță la fumat pentru că vede imaginile pe pachetele de țigări? Nu cred...
- Cum sunt primiți elevii cu cerințe educaționale speciale (CES) în școlile din Bihor? Uneori, nici profesorii, nici elevii și nici părinții nu i-ar vrea în școlile de masă, pentru că adesea sunt copii cu probleme de concentrare, care „fură” din atenția profesorului sau care deranjează...
- Fiecare caz depinde foarte mult de tulburările copilului și de familie. Când facem evaluarea unui copil cu CES, recomandăm integrarea lui fie în învățământul de masă, fie în cel special, dar părintele decide. Așa ajunge un copil pentru care recomandăm învățământul special într-un colegiu național, de exemplu. Am avut un caz aparte, un copil cu un IQ redus, non-verbal, adică nu comunica, dar pe care mama l-a înscris la un liceu de prestigiu, unde profesorii n-au știut cum să lucreze cu el, tocmai pentru că nu vorbea. Mama răspundea în locul copilului, așa că nici măcar n-au putut să-l evalueze. Acest copil ar fi avut mult mai multe avantaje în învățământul special, dar trebuie să existe acceptul părinților.
- Câtă orientare profesională se face în școlile din Bihor?
- Reglementările ne cer să facem orientare profesională cu clasele a VIII-a și a XII-a, dar este un pic tardiv. În plus, într-o școală unde ai sute de copii, consilierul ar trebui să facă doar asta câteva săptămâni, ceea ce este greu de realizat. Din fericire, avem perspective bune. Consiliul Județean vrea să realizeze un centru de orientare școlară și profesională, cu dotări ca în Austria sau Germania, unde copiii vor face testele necesare și consilierii vor întocmi rapoartele de recomandare. Vor fi înglobați și părinții în acest proces, ceea ce este esențial.