Nimeni în ultimii 20 de ani nu a vorbit cu atâta curaj şi cu atâta patimă despre importanţa recuperării memoriei şi a demnităţii poporului român cum a făcut-o Dan Puric. Nu întâmplător cea mai recentă carte a sa poartă sugestiv titlul "Fii demn!", fiind o carte dedicată memoriei mamei sale, despre care afirmă că avea o forţă teribilă a unei feminităţi absolute.
Acest gest de a se întoarce în lumea copilăriei, de a evoca amintiri legate de anii copilăriei şi de legătura sa sufletească cu cea care i-a dăruit viaţa, aminteşte evocarea chipului mamei de către mari scriitori din cultura română, precum Eminescu, Creangă, Coşbuc, Slavici sau Goga.
Dan Puric povesteşte, bunăoară, că mamei sale îi plăcea în primul rând să fie femeie şi că era o doctoriţă care nu trata bolnavii, ci însăşi viaţa lor, că avea totodată un talent extraordinar de a-şi dramatiza propriile întâmplări, pe care artistul le evocă cu multă tandreţe şi cu un umor caracteristic.
După evocarea chipului mamei, în celelalte cinci capitole întâlnim "mici povestiri ajutătoare pentru regăsirea de sine, despre roua demnităţii poporului român, care sunt martirii", cum spune preotul Alexandru Mizgan, unul dintre reprezentanţii Fundaţiei "Sfântul Apostol Andrei", cea care l-a invitat la Oradea pe Dan Puric.
Povestind despre cartea ce va fi lansată la Oradea marţi seară, părintele Mizgan rezumă: "După istorisirea unui episod plin de umor, datorat purtării unei bărbi o scurtă perioadă de timp, ne întâlnim din nou cu evocarea unor personalităţi remarcabile ale neamului românesc, care sunt din păcate atât de puţin cunoscute de românul obişnuit: Grigore Cobălcescu şi Gheorghe Lazăr".
"Grigore Cobălcescu este în opinia artistului un scrutător de elită, iar Gheorghe Lazăr o forţă colosală, un om curajos, care de unul singur a luat limba română din praful drumului de ţară pentru a o ridica la altarul demnităţii ei, învăţându-ne să gândim superior în propria limbă. Un loc aparte între martirii demnităţii româneşti îl ocupă Valeriu Gafencu, deţinutul din închisorile comuniste româneşti, care nu şi-a trădat nici credinţa nici cetăţenia română nici idealul său patriotic, în schimbul eliberării din închisoare. Valeriu Gafencu a ales cu multă demnitate martiriul în locul trădării, dovedind încă o dată, aşa cum remarca şi Dan Puric, că istoria poporului român aşezată înspre lume nu este altceva decât un şir nesfârşit de suferinţe, dar aşezată înspre Dumnezeu este ca viaţa agonică a unui martir căruia nu i s-a refuzat nici o tortură. Artistul nu uită să amintească de jertfele şi suferinţele lui Brâncoveanu, Eminescu, Mircea Vulcănescu, Iuliu Maniu, Gheorghe Brătianu şi mulţi alţii, care au umplut cerul de sfinţi".
Toată această descriere nu are decât menirea de a trezi interesul publicului larg pentru o carte şi pentru îndemnul din ea, de a ne recăpăta demnitatea. De altfel maestrul Dan Puric chiar spune în chip imperativ: "Să plătim datoria noastră veşnic neplătită: demnitatea martirică a poporului român!".
Cei care doresc să se întâlnească cu Dan Puric o pot face în cursul zilei de marţi, 14 februarie, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Oradea la orele 18, unde acesta va susţine conferinţa "Despre demnitate", şi va lansa cea mai recentă carte, "Fii demn!".