Daniel Vulcu, managerul Teatrului Regina Maria: "Teatrul orădean a devenit un brand cultural"

Pe 9 mai, ochii iubitorilor de teatru vor fi aţintiţi asupra Oradiei. Din eleganta sală a Teatrului Regina Maria, TVR va transmite în direct a XXIV-a ediţie a Galei Premiilor UNITER, unde Richard Balint e în cărţi pentru câştigarea distincţiei cuvenite celui mai bun actor în rol principal.

Desfăşurat în premieră la Oradea, evenimentul înseamnă un efort financiar şi organizatoric deosebit, dar promite să aducă oraşului recunoaştere culturală şi vizibilitate naţională. Managerul Teatrului, Daniel Vulcu, cel care a avut ideea organizării Galei la Oradea, le dezvăluie cititorilor BIHOREANULUI culisele celui mai important eveniment teatral din ţară, dar şi câteva din proiectele actuale şi de viitor ale trupei.

Gala Premiilor UNITER, "o sărbătoare a Oradiei"

- Teatrul Regina Maria va găzdui pentru întâia oară Gala Premiilor UNITER. Cărei împrejurări îi datorează oraşul această onoare?

- A fost o dorinţă a mea în momentul în care am văzut că UNITER a mai acceptat deplasări în provincie, în oraşe precum Târgu Mureş şi Iaşi. Aşa am început să fac lobby atât la Uniunea Teatrală, cât şi la forurile locale. Faptul că Gala se va ţine la Oradea e o recunoaştere a Teatrului Regina Maria ca unul important în peisajul teatral românesc. Sigur, a contat şi faptul că sala noastră este deosebit de frumoasă şi spectaculoasă pentru transmiterea evenimentului la Televiziunea Română.

- Ce presupune organizarea Galei la Oradea? Ce buget aţi alocat şi de unde provin banii?

- Organizarea presupune o muncă şi o pregătire tehnică deosebite, atât din partea echipei UNITER, cât şi a celei a Teatrului. Vor fi realizate spoturi de promovare a Oradiei şi a judeţului Bihor ce vor fi difuzate în cadrul Galei pe un ecran mare şi, bineînţeles, în direct, pe micile ecrane. Va fi o întreagă producţie, cu scenografie şi momente artistice... Pentru organizarea evenimentului, Primăria Oradea, Consiliul Judeţean şi UNITER contribuie cu câte 200.000 lei. De altfel, fără acest sprijin, ea nu ar fi fost posibilă. Suma include aducerea, cazarea şi masa celor 250 de invitaţi, cuantumul premiilor, trofeele, materialele de promovare, televiziunea...

- Cine sunt invitaţii evenimentului? Le-aţi pregătit sesiuni de vizitare a oraşului şi împrejurimilor? Dar vizionări ale altor spectacole ale Teatrului Regina Maria?

- La Oradea vor veni artiştii nominalizaţi, directorii de teatru din ţară, actori valoroşi, mai mulţi critici, precum şi personalităţi teatrale din Europa. De asemenea, va fi reprezentată şi Casa Regală a României. Invitaţii nu vor sta prea mult în Oradea, dar le vom programa şi vizite ale oraşului.

- De ce ar trebui să se bucure orădenii că oraşul găzduieşte acest eveniment? Ce ar trebui să însemne Gala Premiilor UNITER pentru Oradea?

- E cel mai important eveniment teatral din România şi este o onoare să-l găzduim. Eu zic că ziua de 9 mai va fi o sărbătoare a Oradiei. Cei 250 de invitaţi sunt toţi vectori de imagine, oameni de cultură importanţi. Ei vor duce mai departe imaginea acestui oraş, care impresionează de la prima vedere. Faptul că evenimentul se transmite în direct la Televiziunea Română şi fiecare calup de premiere va fi însoţit de imagini din oraşul nostru înseamnă iarăşi o promovare importantă. Până la urmă, promovăm şi turismul.

"Richard Balint merită Premiul UNITER"

- Va avea trupa gazdă vreo contribuţie la momentele artistice din timpul Galei?

- Momentele artistice din Gală nu sunt legate, de obicei, de teatru. În schimb, vom avea invitaţi orădeni de seamă cum sunt tenorul Alexandru Badea, Dan Andrei Aldea şi Rock Filarmonica.

- Anul acesta, orădeanul Richard Balint a fost propus spre premiere la categoria cel mai bun actor în rol principal, pentru partitura din "Uciderea ritualică a lui Gorge Mastromas". Cum îi cântăriţi şansele de a câştiga?

- Eu spun că el trebuie să câştige! E adevărat, nu pot să fiu obiectiv. Ne dorim acest premiu pentru recunoaşterea valorii lui şi, implicit, a celei a Teatrului orădean.

- Ce spune nominalizarea lui Richard Balint despre Teatrul Regina Maria? V-aţi fi aşteptat la mai multe nominalizări?

- Sigur, ne-am fi dorit mai multe, ne-am şi pregătit temeinic stagiunea trecută, când am lucrat cu regizori importanţi. Nominalizarea lui Richard Balint validează, însă, şi munca echipei acelui spectacol. Nu poţi fi nominalizat pentru un rol într-un spectacol minor...

- UNITER a lansat o campanie în care îndeamnă publicul să-şi susţină favoriţii. Vor ajuta voturile orădenilor în susţinerea lui Richard Balint?

- Votul publicului nu influenţează decizia juriului format din specialişti, dar va conta pentru un premiu de popularitate.

- Anul acesta, premiul pentru o viaţă dedicată teatrului şi poeziei va fi acordat altui actor orădean, Eugen Ţugulea. Cum e privit acesta de colegii mai tineri? Cum îi vedeţi dvs. rolul în trupă?

- E puţin spus meritoriu faptul că domnul Ţugulea va primi un premiu de excelenţă. Sunt convins că la un moment dat îl va primi şi domnul Ion Abrudan. Sunt bucuros că am reuşit să-i integrez în spectacole, dându-le respectul cuvenit. Domnul Ţugulea e o prezenţă activă în teatrul nostru, nu doar pe scenă. Îl puteţi întâlni în fiecare zi în teatru stând de vorbă cu actorii mai tineri. E un artist care nu poate trăi fără teatru.

"Şi comediile bulevardiere au menirea lor"

- Apropo de trupa noastră, aceasta este tot mai lăudată de regizori de seamă invitaţi să monteze la Oradea. Care îi sunt acum punctele forte şi ce îi lipseşte?

- La ora aceasta, în teatrele de provincie se realizează cele mai importante spectacole. Trupa noastră este una cu actori foarte talentaţi, omogenă. Ce-mi lipseşte? Câţiva Balinţi tineri (râde). Îmi doresc în permanenţă să primenesc echipa, să creez competiţie, pentru că asta duce la rezultate. Nu am făcut numai angajări din rândul tinerilor talentaţi, ne-am împrospătat şi cu doi actori de vârstă, pe la 40 de ani, Ciprian Vultur şi Gabriela Codrea.

- În ultimii ani, Teatrul Regina Maria a avut numeroase spectacole jucate cu casa închisă. Care sunt, după dvs., cele mai bune producţii din ultima perioadă?

- Cea mai importantă de la venirea mea ca director este "Scripcarul pe acoperiş", şi din punct de vedere artistic, şi ca afluenţă a publicului. De altfel, putem spune că, alături de "Amadeus" (1986) al lui Alexandru Darie, este cel mai important spectacol din istoria acestui teatru. Totodată, în ultimii ani, multe producţii s-au bucurat de regii importante - Mihai Măniuţiu, Victor Ioan Frunză, Cristi Popescu, Bobi Pricop, Alexandru Dabija - dar şi de cronici foarte bune şi de public. Musicalul "Omul din la Mancha" are succes şi recent am sărbătorit 10 ani de la premiera "Şi miniştrii calcă strâmb", un spectacol cerut şi acum. Un lucru pe care comisia UNITER l-a apreciat e că avem o paletă diversificată de proiecte, de la spectacolul-muzical la spectacolul-eseu, de la dramă la comedie, de la producţia de sală mare la cea de spaţiu neconvenţional.

- Aţi avut, însă, şi producţii care nu au rezistat probei timpului şi n-au prea fost jucate, inclusiv musicalul "Producătorii", în regia lui Halasi Imre, ori "În curând vine timpul", de Radu Afrim. Regretaţi vreuna dintre alegerile făcute?

- Nu regret. La "Producătorii" problemele au fost legate nu de faptul că n-am mai fi avut public, dimpotrivă. Însă el implica mulţi colaboratori şi drepturi de autor costisitoare. Am fi făcut cheltuieli imense să-l ţinem în repertoriu. "În curând vine timpul" a fost un spectacol de nişă, dedicat spectatorilor foarte avizaţi. În plus, a existat o actriţă colaboratoare pe care nu o puteam aduce mereu. Oricum, nu există o reţetă a succesului.

- Care a fost cel mai profitabil spectacol al Teatrului Regina Maria? Dar cel mai puţin profitabil?

- Cel mai profitabil, de departe, este "Scripcarul pe acoperiş". Nu pot să spun care ar fi cel mai neprofitabil. Uneori neprofitabil înseamnă cheltuieli mari şi interes scăzut al publicului, dar, totuşi, un nivel artistic superior. Alteori, o comedie bulevardieră are sala plină fără să fie vreo mare realizare artistică. Până la urmă, menirea ei este să aducă publicul mai puţin avizat în sală, urmând ca apoi să se facă trecerea acestuia la etape superioare de înţelegere.

Miza pe "nume mari"

- În ultima perioadă, Teatrul orădean a mizat pe aducerea unor regizori-vedetă precum Victor Ioan Frunză, Bobi Pricop, Alexandru Dabija, care - umblă vorba - cer sume serioase pentru montarea unui spectacol. Despre ce bani vorbim? Ca să fie remarcat un spectacol trebuie să aibă în spate nume mari?

- Nu totdeauna spectacolele bune se leagă de un nume mare, dar orice teatru îşi doreşte să lucreze cu regizori de top. O expoziţie a lui Picasso are un grad de interes, iar una a unui pictor fără nume un altul. Aşa e şi în teatru. Investiţia ţi se întoarce în spectacole valoroase şi în recunoaştere. Trebuie spus că onorariile acestor regizori sunt dictate de alte colaborări ale acestora cu teatre din ţară şi din străinătate, reflectând nivelul de pregătire şi talentul creatorului. Vă pot asigura că la Oradea au venit totdeauna sub cota lor. Sumele maxime sunt între 10.000 şi 12.000 euro pe proiect, în care deseori intră şi concepţia luminilor şi dramatizarea textului. Eu consider că banii sunt justificaţi. Nivelul mediu al unui regizor este undeva la 8.000 euro.

- Unul dintre cele mai interesante proiecte este "În inima nopţii", al lui Gavriil Pinte, ajuns acum la episodul al doilea. Care e povestea lui? Cum a ajuns "Episodul Lear" să fie selectat în Festivalul Naţional Shakespeare? 

- Mai colaborasem cu Gavriil Pinte la "Cei ce nu uită", iar cu proiectul acesta m-a convins prezentându-mi alăturarea textului shakespearian cu comentariile din George Banu (n.r. - teatrolog român stabilit la Paris). Faptul că episodul al doilea a fost selectat în Festivalul Naţional Shakespeare de la Craiova încă înainte de a avea premiera spune mult despre valoarea câştigată de Teatrul nostru. Am devenit un brand cultural.

- Aţi programat premiera orădeană a "Episodului Lear" în Piaţa Unirii. Plănuiţi şi alte evenimente în aer liber în spaţiile recent reabilitate de Primărie?

- Categoric! Prezenţa artei în stradă dinamizează viaţa culturală a oraşului. Vom relua "Episodul Lear" şi în Cetate, şi vom programa mai multe reprezentaţii de stradă în Festivalul de Teatru Scurt. Orice vom juca în Cetate, însă, va fi pe scena noastră mobilă şi nu în acel amfiteatru care e de-a dreptul inutilizabil.

- Anul trecut aţi fost nemulţumit de bugetul alocat de Consiliul Judeţean şi mai ales de faptul că Primăria nu a sprijinit organizarea Festivalului de Teatru Scurt. Cum stau lucrurile acum?

- Anul acesta nu mă pot plânge, ba chiar trebuie să mulţumesc autorităţilor. Primăria vine cu 200.000 lei la UNITER şi aproape 100.000 lei pentru Festivalul de Teatru. Eu zic că îşi face datoria cu vârf şi îndesat. La fel şi Consiliul Judeţean.

- Un teaser pentru următoarele proiecte ale Teatrului Regina Maria?…

- Anul viitor vom avea doi piloni de bază. Va veni László Bocsárdi, un regizor de top, cu realizări extraordinare, nominalizat anul acesta la UNITER. L-am prins foarte greu. Gândiţi-vă că l-am contactat în 2013 şi m-a programat pentru 2017. De asemenea, va reveni domnul Mihai Măniuţiu cu un nou proiect. Tot pentru stagiunea viitoare, împreună cu Anca Bradu, ne-am propus să sărbătorim dadaismul printr-un spectacol al lui Matei Vişniec - "Cabaretul Dada", iar stagiunea aceasta Victor Ioan Frunză va monta la noi "Burghezul gentilom".