Orașele au un fel al lor de-a fi, care vine nu atât de mult din clădiri, localuri și atmosferă, cât din felul în care înțeleg oamenii din oraș să-și trăiască viața, să-și consume timpul sau să-și măsoare bucuriile. Dacă se grăbesc prea tare, se vor grăbi și când se trezesc dimineața, și când beau un pahar de vin cu prietenii și când iau masa la restaurant. Dacă-s prea înceți, o parte din viață va trece pe lângă ei. Am fost mereu adeptul echilibrului și simt că și orădenii sunt la fel. Știu când e vremea vitezei și când să economisească timp.

Felul în care oamenii simt viața și își trăiesc orașul dictează și felul în care stau la restaurant, și mai ales felul în care aleg să înțeleagă și să savureze mâncarea. Echilibrul de zi cu zi aduce echilibru la masă și înseamnă că îți dai timp să guști în tihnă și aperitivul, nu-l devorezi în primele 5 secunde, înfometat, ca apoi să te întrebi ce gust avea de fapt.

Pentru mine, ca bucătar, asta înseamnă că oamenii care îmi trec pragul restaurantului înțeleg diferența dintre o pâine pe care o facem în casă, cu maia și cu timp de odihnire de cel puțin 24 de ore, și una cumpărată din comerț, industrială, făcută fără prea mare grijă la gust. Mai înseamnă că oaspeții mei înțeleg că o carne slow cooked mai are nevoie de 10 minute până să ajungă la ei la masă, chiar dacă a stat în afumătoare 20 de ore, sau tocmai pentru că a făcut asta, și ar fi păcat să o ducem la masă pe o farfurie finalizată în grabă. Înseamnă că oamenii înțeleg că la restaurant e timp de petrecut încet, cu un pahar de vin în față, cu oamenii tăi buni lângă tine. E timp de restart, nu de mâncat pe repede-înainte și mers mai departe.  

Restaurantul MEATic este în Oradea pentru că orașul se potrivește cu felul în care simt eu că trebuie tratată mâncarea, cu ritmul în care îmi place să o fac și să o știu savurată. MEATic este despre mâncare pregătită de la zero, despre ingrediente românești cât de mult se poate, despre gastronomie artizanală, despre felul în care gustul te poate conecta la trecutul tău, dintr-o îmbucătură.

La fel ca Oradea, este despre încăpățânarea de a nu înlocui sensul cu viteza, chiar dacă timpurile par să o favorizeze pe cea din urmă.

Adrian Hădean
Bucătar profesionist