Diplomatul Luca Niculescu, 55 de ani, fost jurnalist și ambasador al României la Paris, alegerea președintelui Nicușor Dan pentru funcția de prim-ministru, nu este membru al vreunui partid și vine la Palatul Victoria după o carieră de peste două decenii în presă și zece ani petrecuți în diplomație și administrația centrală.
Numele său nu apare pentru prima dată în calculele pentru viitorul Guvern. Luca Niculescu fusese vehiculat ca posibil premier încă de la începutul lunii septembrie, mai multe surse politice indicând că președintele Nicușor Dan îl lua în calcul pentru conducerea unui Executiv tehnocrat.
Cu doar câteva luni înainte, în iunie, Eugen Tomac îl propusese pe Niculescu pentru postul de ministru al Afacerilor Externe în Cabinetul cu care intenționa să meargă în Parlament. Guvernul Tomac nu a mai ajuns însă la vot, după ce premierul desemnat și-a depus mandatul, constatând că nu dispune de majoritatea necesară.
De la RFI la Ambasada României la Paris
Luca Niculescu s-a născut pe 25 aprilie 1971, la București. A absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București, în 1995, iar un an mai târziu a obținut un master în Jurnalism European la Strasbourg.
Și-a început cariera jurnalistică încă din 1992, la Radio Delta, devenit ulterior RFI România, iar din anul 2000 a fost redactor-șef al postului. S-a specializat în politică externă și afaceri europene și a fost trimis special inclusiv în timpul războiului din Serbia din 1999 și în Balcani, după încheierea conflictelor din regiune.
A realizat sau moderat emisiuni la Money Channel, TVR 1 și Digi24, între care „Afaceri externe”, „Europa ne privește”, „Fără frontiere”, „Imparțial” și „Pașaport diplomatic”. În paralel, a fost corespondent în România pentru mai multe instituții media franceze, între care France Info, France Culture, France Inter, TV5 și cotidianul Libération.
În 2016 a părăsit jurnalismul pentru diplomație, după ce președintele de atunci, Klaus Iohannis, l-a numit ambasador al României în Franța. A fost acreditat, de asemenea, în Monaco și Andorra și a rămas la Paris până în vara anului 2022. În perioada 2019-2022 a condus și Grupul Ambasadorilor Francofoni din Franța.
Omul cu dosarul OCDE
După încheierea mandatului diplomatic, Luca Niculescu a revenit la București și, în septembrie 2022, a devenit secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe și coordonator național al procesului de aderare a României la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).
Este postul care i-a adus în ultimii ani contact direct cu practic toate marile instituții ale administrației centrale, întrucât aderarea la OCDE presupune evaluarea legislației și politicilor României în domenii care merg de la fiscalitate și guvernanță corporativă până la administrație, mediu și combaterea corupției.
Într-un interviu acordat în luna mai, Niculescu spunea că România trecuse deja de 24 dintre cele 25 de comitete tehnice necesare aderării și descria OCDE drept „un instrument de presiune pozitivă” pentru reformarea statului.
Lăudat de Bolojan
Varianta Niculescu a fost discutată public și în septembrie. Întrebat atunci dacă PNL l-ar putea susține pentru funcția de premier, Ilie Bolojan a evitat să dea un răspuns politic tranșant, dar l-a descris în termeni favorabili. „Luca Niculescu este un coleg de Guvern bun (...) și îl consider un profesionist al diplomației române”, declara Bolojan, amintind și rolul acestuia în procesul de aderare la OCDE.
Niculescu a primit de-a lungul timpului mai multe distincții românești și franceze, între care Ordinul Artelor și Literelor în grad de Comandor, Crucea Regală a României și Legiunea de Onoare.
Spre deosebire de cele trei precedente propuneri de premier făcute de Nicușor Dan după căderea Guvernului Bolojan, Luca Niculescu nu are o carieră politică de partid. Misiunea sa este însă aceeași: să găsească în următoarele zile o formulă de guvernare și o majoritate de cel puțin 233 de parlamentari care să-i acorde votul de încredere.
În primele sale declarații, premierul desemnat a vorbit despre necesitatea de a „construi punți”, în loc de a ridica ziduri.