Pentru a treia ediţie, Coaliţia pentru Universităţi Curate a realizat "Raportul integrităţii", o analiză care scoate la iveală cât de transparente, corecte, eficiente şi bine conduse sunt universităţile româneşti.

Topul controlului corupţiei

Prezentat pe site-ul România Curată, clasamentul a ţinut cont de şase criterii: transparenţa şi corectitudinea administrativă, corectitudinea academică, calitatea guvernanţei, managementul financiar, meritocraţia şi antidiscriminarea. În total, 45 din cele 56 de universităţi publice din România au fost analizate, excluse fiind cele de artă şi cele în care nu sunt organizate studii doctorale. Printre altele, reprezentanţii CUC au verificat site-urile universităţilor, pentru a vedea dacă publică din oficiu informaţii vizavi de activitatea academică şi administrativă, rapoartele comisiilor de etică, organigramele, listele de achiziţii, dar şi listele de articole ISI publicate în fiecare universitate ori de brevete obţinute.

"Această investigaţie nu măsoară corupţia din universităţi, ci capacitatea de a asigura integritatea procesului de educaţie, cu alte cuvinte, controlul corupţiei. Un scor de cinci nu reflectă doar o universitate de cinci, ci capacitatea de a asigura doar cinzeci la sută din integritatea indispensabilă unei educaţii de calitate. Practic înseamnă că unul din două doctorate riscă să fie plagiat, una din două licenţe să fie copiată, şi aşa mai departe", se explică în raport.

Universitate de nota 6

În urma analizei, Universitatea din Oradea a obţinut o notă de 6,23, ceea ce o situează pe locul 15 în ţară, puţin peste media naţională de 5,90. Pentru nota luată, Universitatea a fost încadrată în categoria "trei stele", care, scriu realizatorii studiului, înseamnă că are potenţial, "dar trebuie să îşi elimine punctele slabe şi să emuleze strategiile universităţilor mai bine plasate". Vecine de clasament sunt universităţile Lucian Blaga din Sibiu (nota 6,17) şi din Craiova (6,30), în timp ce clasamentul este condus detaşat de UMF Târgu Mureş (nota 7,94), UBB Cluj Napoca (7,70) şi Universitatea din Bucureşti (7,68). De remarcat că nici una dintre universităţile româneşti n-a luat un punctaj de 8 sau mai mare, semn că România este departe de a avea universităţi de 10, ţinând cont de criteriile CUC.

La polul opus, cu note de 3 şi 4, sunt Universitatea Eftimie Murgu din Reşiţa, Universitatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti şi Universitatea Aurel Vlaicu din Arad.

Slabi la citări

În schimb, Universitatea din Oradea este spre coada clasamentului când vine vorba de citări. În premieră, reprezentanţii CUC au arătat câte lucrări din fiecare universitate sunt citate în alte articole academice. "Citatul academic este cea mai democratică formă de a evalua performanţa. Orice lucrare relevantă va fi citată, iar Google Academic include lucrări în multe limbi şi chiar şi autocitate dacă apar în unele publicaţii. Indicii de impact Harzing sau ISI (cel mai sever) iau în considerare şi impactul publicaţiilor care citează, dar, având în vedere slaba calitate a universităţilor noastre, ar fi produs sute de îndrumători cu indice sub unu. Am preferat să coborâm ştacheta – situaţia fiind destul de problematică şi în aceste condiţii – şi să nu folosim un indice cu construcţie greu de urmărit, ci criteriul simplu şi transparent al citărilor, la fel de generos cu orice domeniu dat fiind că obligativitatea citării se aplică tuturor disciplinelor", precizează autorii raportului.

La acest capitol, Universitatea din Oradea se află pe locul 15 de la coadă, mai precis pe a 30-a poziţie, având o medie a citărilor de doar 72, mult sub media naţională de 128 şi la "ani lumină" de cea a Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, liderul clasamentului, cu 394 citări în medie.

Un aspect interesant subliniat de cei care au făcut studiul este că România a produs de trei ori mai mulţi doctori decât autori de articole ISI, ceea ce sugerează că mulţi dintre doctorii universităţilor nu sunt nici pe departe cercetători redutabili. Prin comparaţie, în Bulgaria acest raport doctori-autori de articole ISI este de unu la unu.

Reformă reală

În final, raportul propune şi o serie de soluţii. Mai precis, specialiştii arată că universităţile româneşti au nevoie de o reformă reală, cu eliminarea impostorilor, dar şi a autonomiei în cazul universităţilor corupte, care astfel ar trebui trecute sub o tutelă exterioară.

De asemenea, CUC propune introducerea unui tratament diferenţiat între universităţi, şcoli doctorale şi discipline prin care numai cine ajunge la standarde să aibă dreptul la autonomie, desfiinţarea ARACIS, crearea unei Agenţii de Integritate pentru Educaţie, depolitizarea şi universalizarea regulilor din domeniul educaţiei şi cercetării. În plus, "încredinţarea standardelor şi creditărilor unor actori plauzibili, adică a celor mai citaţi din fiecare disciplină, acum că ştim cine sunt", măsuri punitive împotriva autorului plagiatului şi a îndrumătorului şi acţiuni de preventive şi educare.