După luni de gândire şi de sfătuire naţională ne-am ales o maşină, apoi imediat după ce am pus-o în circulaţie am început să o ponegrim la fiecare colţ de stradă, la fiecare semafor, în faţa oricui dispus să ne asculte. Încă de la primii kilometri i-am dorit sfârşitul în orice fel - accident năpraznic, incendiu spontan, auto-dezintegrare - orice, doar să dispară. Când în sfârşit am scăpat de ea, am început să batem la pas reprezentanţele pentru a găsi una nouă care să ne şteargă experienţa îngrozitoare de dinainte.

Societatea asta bazată pe consum, care ne face nefericiţi cu propriul automobil imediat ce apare un model mai nou, riscă să ne afecteze şi percepţia politică. De cum se instalează un guvern proaspăt, acesta devine demodat, prost şi neperformant, şi începem să ne dorim altul. Amuzant este că noi chiar credem că asta ne va schimba viaţa în bine. Însă, la fel cum obiectele noi nu le aduc fericirea dependenţilor de cumpărături, nici guvernele nu pot aduce fericirea unui popor atât de balcanic.

Ni se întâmplă asta pentru că un guvern nu este considerat niciodată o emanaţie a propriilor noastre minţi, gânduri şi dorinţe, ci, mai degrabă, o organizaţie malefică pritocită în laboratoarele secrete ale celor care conduc lumea din umbră. Guvernul este privit ca un duşman chitit să ne lase fără piele, o entitate duşmănoasă de la care nu poate veni nimic pozitiv. Dacă, totuşi, adie ceva bun dinspre el, ne intră în funcţiune mecanismul de auto-apărare bazat pe suspiciune bolnăvicioasă.

Şi, totuşi, de ce trăim cu obsesia permanentă că suntem trataţi ca duşmani de către propriile guverne? O fi vina exclusivă a clasei politice sau avem şi noi, oamenii simpli, ceva păsărici defecte la mansardă? Vedem duşmani la orice pas, ne simţim în permanenţă atacaţi şi vânaţi, cineva ne doreşte răul în permanenţă, tot ce e rău vine de la alţii, suntem eminamente puri, fără să fim vinovaţi vreodată pentru ceva... Cred că un psihiatru ne-ar putea pune un diagnostic de toată frumuseţea pe baza observaţiilor de mai sus.

O moţiune de cenzură nu poate schimba o alegere strâmbă atunci când ceasul ticăie pe repede-înainte până la următoarele alegeri. Ciclurile politice de 4, respectiv 5 ani, sunt gândite perfect pentru a zădărnici orice plan pe termen lung, pentru a fracţiona gândirea în perspectivă a unor minţi bine intenţionate. Pot să mai cadă sute de guverne prin moţiuni şi super-moţiuni, dar lucrurile nu vor fi mai bune. Până când nu se va schimba din temelii sistemul politic o să continuăm să visăm ca proştii cu televizoarele deschise.

Un automobil proiectat greşit din start nu poate fi reparat de un mecanic oricât de talentat ar fi acesta. Dar, ce e rău pentru unii poate fi bun pentru alţii. Aşadar, se vinde urgent maşină aproape nouă, un an şi 9 luni vechime, rulată exclusiv în ţară, cu puţine componente schimbate, consum foarte mare, a fost a unei femei care o folosea doar ca să meargă la piaţă. Mai multe detalii, în coşul de gunoi al istoriei.