În data de 26 ianuarie a.c., Curtea Constituţională a pronunţat o importantă decizie, "anulând" o lege votată de Parlament şi promulgată de preşedinte prin care se prevedea ca plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie să poată fi judecate online.
În concret, la începutul anului 2021, câţiva parlamentari au iniţiat o propunere legislativă conform căreia, în esenţă, ori de câte ori persoana care formulează plângere cere ca judecata să se desfăşoare doar online, instanţa să fie obligată să accepte o astfel de cerere.
În plus, odată ce a optat pentru online, cetăţeanul nu mai putea reveni asupra deciziei, iar toate probele, inclusiv audierea de martori, se administrau tot prin intermediul mijloacelor tehnice. De asemenea, toate actele de procedură, inclusiv sentinţa, urmau să se comunice doar prin mijloace electronice.
Deşi sunt un susţinător al utilizării tehnologiei în cazurile judiciare, consider că această implicare trebuie să aibă o limită, iar actul de justiţie trebuie să se desfăşoare exclusiv în sala de judecată. Formalismul justiţiei, izvorât din chiar dreptul roman, sălile care trebuie să fie impunătoare, robele judecătorilor, ale procurorilor şi avocaţilor şi, finalmente, solemnitatea actului de judecată, cred că nu vor putea fi niciodată înlocuite de calculator. Tehnica are strict menirea de a uşura munca administrativă din justiţie; spre exemplu, nu ţine deloc de solemnitatea unei instanţe să stai la coadă la arhivă la 40 de grade Celsius, când poţi citi, de acasă sau de la birou, dosarul scanat electronic.
Din această perspectivă, când eram direct responsabil de procesul legislativ în Ministerul Justiţiei, am "întors" un punct de vedere favorabil acestei propuneri legislative şi am cerut să adoptăm un punct de vedere negativ. Guvernul şi-a asumat această conduită şi a avizat negativ propunerea legislativă.
După ce aceasta a fost adoptată totuşi de Parlament şi promulgată de preşedinte, Guvernul a atacat legea la Curtea Constituţională, iar decizia Curţii din 26 ianuarie, luată cu unanimitatea voturilor judecătorilor, confirmă faptul că justiţia trebuie să se realizeze, şi pe viitor, numai în sala de judecată.
Finalmente, o chestiune este chiar hazlie. În ipoteza în care legea ar fi trecut de controlul de constituţionalitate, mă întreb cum s-ar fi realizat comunicările electronice în condiţiile în care dosarul electronic nu a fost adoptat până astăzi şi se pare că nici nu reprezintă o prioritate pentru actuala conducere a Ministerului Justiţiei?!