În data de 5 iunie 2018 a fost publicată în Monitorul Oficial o importantă decizie pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit, cu caracter obligatoriu, pentru viitor, că sechestrele dispuse în procesele penale nu pot influenţa drepturile celor care aveau anterior o ipotecă cu privire la bunurile sechestrate.
Mai precis, Instanţa Supremă a stabilit că existenţa unui sechestru asigurător penal asupra imobilelor unei persoane fizice sau juridice nu suspendă executarea silită începută de un creditor ipotecar, al cărui drept de ipotecă asupra aceloraşi bunuri a existat anterior înfiinţării sechestrului din procesul penal şi nu determină nulitatea actelor de executare ulterioare înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal asupra aceloraşi bunuri.
Această decizie a fost pronunţată ca urmare a faptului că, în numeroase situaţii, procurorii înfinţau sechestre asupra unor bunuri care erau ipotecate în favoarea unor alte persoane decât acuzaţii din procesele penale. În aceste situaţii, persoana care avea drept de ipotecă nu mai putea să şi-l valorifice, chiar dacă sechestrul penal era dispus la mulţi ani după înscrierea ipotecii în cartea funciară, iar începerea sau continuarea executării silite după dispunerea sechestrului penal avea drept consecinţă acuzaţii penale şi chiar condamnări pentru aceste persoane şi pentru executorii judecătoreşti care derulau executarea silită.
În contextul în care dreptul de proprietate este un drept fundamental în orice stat de drept, Înalta Curte a arătat că instituirea de măsuri asigurătorii în procesul penal nu naşte în patrimoniul statului (în calitate de potenţial creditor) un drept de preferinţă faţă de alţi creditori, decât în condiţiile şi limitele impuse de legislaţia în vigoare. Dreptul de proprietate privată trebuie apărat şi protejat, iar cetăţeanul trebuie să beneficieze de toate garanţiile specifice recunoscute în legislaţie, inclusiv de acelea care să îi asigure, la nevoie, realizarea dreptului pe cale silită.
Ca atare, Instanţa Supremă, a stabilit, în mod corect, că nu există un conflict între acţiunea penală în care a fost dispus sechestrul şi executarea silită demarată de creditor pentru recuperarea unei creanţe certe lichide şi exigibile.
În esenţă, din 5 iunie 2018, drepturile civile ale unui cetăţean nu mai pot fi influenţate de măsurile dispuse într-un proces penal în care cetăţeanul respectiv nu este acuzat.