Completul de cinci judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, luni, recursul făcut de deputatul PNL de Cluj Virgil Pop, acuzat de trafic de influenţă în celebrul scandal Electrica, condamnîndu-l definitiv la 5 ani de închisoare cu executare.

Totodată, parlamentarul trebuie să restituie denunţătorului, orădeanul Petrică Chiş, sumele de 130.000 lei şi 30.000 euro, încasate abuziv de politician, şi să plătească 3.000 de lei în contul cheltuielilor de judecată.

Deputatul a fost trimis în judecată de procurorii DNA după ce a fost denunţat de Chiş, fost lider sindical al Electrica Oradea şi patron al firmei Anpero. Potrivit DNA, în perioada decembrie 2007 - februarie 2008, în calitatea pe care o avea de consilier judeţean la Cluj, Pop a pretins 80.000 de euro, din care a primit 130.000 de lei şi 30.000 de euro şi 50% din acţiunile unui hotel de la Petrică Chiş.

În schimbul banilor, Pop i-a promis orădeanului că, prin influenţa pe care o avea asupra persoanelor cu funcţii de conducere din Electrica Bucureşti şi Transilvania Nord, precum şi asupra preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj de atunci, îl va ajuta să obţină contracte cu Electrica, la CJ Cluj, dar şi accesarea unor fonduri europene.

Pentru a ascunde provenienţa sumei de 130.000 de lei, Pop a determinat-o pe Adina Gorgan, administrator al firmei Turdarom Advertising Turda, să întocmească acte fictive privind prestări de servicii între societatea acesteia şi firma denunţătorului, iar apoi deputatul PNL a semnat personal borderoul de achiziţii fictiv, încasând prin virament bancar suma de 70.005 de lei, provenind din infracţiunea de corupţie.

Sentinţa finală a ÎCCJ a condamnat-o şi pe Gorgan, cu suspendare, la un an de închisoare pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată şi 3 ani de închisoare pentru spălare de bani.

Aşa cum a arătat BIHOREANUL la vremea respectivă, după denunţul făcut în 2008, orădeanul Petrică Chiş n-a mai prins niciun contract de la Electrica, iar cele obţinute prin "metodele tradiţionale" au fost reziliate şi încredinţate altor afacerişti, care abia aşteptau să devină ei "cotizanţii oficiali".