Cam 8 din 10 români spun că pentru ei sexul nu e foarte important (statistica îmi aparţine). Ciudat, pentru că la cel mai mic semn de infidelitate sexuală în cuplu se spune "pa pa" şi se intentează divorţ. Când îţi taie unu' calea în trafic fără să se asigure, tot sexul (cu el sau cu o parte din rudele sale, indiferent dacă-s în viaţă sau nu) e prima sancţiune. Chiar şi Prea-Supremul e pomenit în anumite acte. Sexul e dovadă de iubire, de posesiune şi de pedeapsă în acelaşi timp.
Dar sexul devine extrem de important atunci când vine vorba de preferinţe sexuale diferite. Aici, societatea se despică în două. Am abordat subiectul homosexualităţii cu mulţi oameni, de diverse soiuri, vârste şi condiţii. Majoritatea preferă hoţia, minciuna, prostia, duplicitatea sau ipocrizia numai să nu aibă de a face cu "ăia". Un om cult, educat, elegant, corect, profesionist şi altruist pierde totul în ochii celorlalţi dacă nu admiră gaura corectă.
Un cunoscut îmi povestea mai demult o întâmplare cu un coleg de serviciu. Colegul, despre care se şoptea că nu îndrăgeşte femeile, îl chemase la el acasă pentru ceva treburi profesionale. "La plecare, când să trec pe lângă el spre ieşire, mi-a pus mâna pe umăr. L-am trântit de perete şi i-am spus să nu mai îndrăznească aşa ceva niciodată. Am plecat trântind uşa în urma mea şi nu l-am mai salutat niciodată".
Victima îmi relata îngrozitoarea scenă ca pe o faptă de arme, o bravură personală ce dovedea că rămăsese un om drept, de partea corectă a baricadei. Eu, însă, citeam altceva pe faţa lui: spaimă. Spaima şi abia apoi dezgustul că un bărbat îi atinsese umărul. Cunoscutul meu, la fel ca majoritatea "drepţilor", confunda homosexualii cu violatorii, iar simpla proximitate a cuiva "strâmb" îi puneau anusul şi moralitatea în mare pericol.
Natalitatea o ia la vale nu din cauza homosexualilor, ci din cauză că perechile heterosexuale nu mai fac copii. Companiile care te ţin la birou toată ziua fără să-ţi mai lase timp pentru tine şi familia ta sunt la fel de vinovate. Carierismul, dar şi feminismul, care le învaţă pe femei să fie bărbaţi, poartă la rândul lor o parte din vină. Familiile nu se destramă din pricina homosexualilor, ci din lipsă de respect, de comunicare, de inteligenţă, de caracter, de educaţie. Lumea e plină de copii abandonaţi de heterosexuali. Adică de "cei drepţi".
Însă ne e mai simplu tuturor să îi arătăm cu degetul pe pederaşti. Ei trebuie să ducă crucea eşecurilor noastre pentru că ne e teamă, pentru că undeva în străfundurile noastre există angoasa că dreptul de a fi gay e sinonim cu obligaţia. Ar fi multe lucruri de interzis înaintea căsătoriei dintre două persoane de acelaşi sex: părăsirea familiei, violenţa în cuplu, abandonul copiilor, limitarea dreptului la educaţie... Şi lista poate continua.
Citiți pe această temă articolele: