Potrivit dispoziţiilor articolului 80 din Constituţia României "Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării". De asemenea: "Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice.
În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate" - am redat exact textul constituţional care reglementează rolul Preşedintelui României în regimul politic românesc.
Pentru a-şi exercita acest rol de garant al funcţionării statale şi de mediator între puterile statului, Preşedintele trebuie să-şi exercite prerogativele conferite de Constituţie. Aşa cum am arătat însă şi săptămâna trecută, atribuţiile preşedintelui nu sunt la fel de extinse ca ale altor preşedinţi aleşi în mod direct de popor (spre exemplu preşedintele francez sau cel american).
Astfel, Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, dar guvernul va trebui investit de Parlament. Ca atare, Guvernul este investit şi va răspunde numai în faţa Parlamentului şi nu în faţa Preşedintelui.
De asemenea, Preşedintele nu va putea revoca primul-ministru (art. 107 alin. 2 din Constituţie). Acest articol a fost introdus în urma Revizuirii din 2003 pentru a clarifica anumite raporturi constituţionale - anterior acestei revizuiri primul-ministru de la acea vreme Radu Vasile fusese revocat de preşedintele Constantinescu în urma unei proceduri nu tocmai în acord cu spiritul constituţiei.
Ulterior Revizuirii din 2003, istoria recentă a consemnat o situaţie în care am avut un prim-ministru neagreat de preşedinte, prim-ministru care şi-a dus mandatul până la capăt, întrucât Constituţia nu mai permitea revocarea sa.
Spre deosebire de regimul politic românesc, în Statele Unite, Preşedintele este şi şeful Guvernului, deoarece regimul politic prezidenţial clasic consacrat de constituţia americană nu cunoaşte instituţia primului-ministru. Ca atare preşedintele american este capul puterii executive.
În Franţa, pe de altă parte, deşi există instituţia primului-ministru, preşedintele republicii conduce şedinţele guvernului francez, primul-ministru nefiind altceva decât un "ajutor" al preşedintelui. Ca atare preşedintele francez poate demite oricând primul-ministru fără a avea nevoie de un vot al parlamentului.