Întrucât un subiect extrem de dezbătut zilele acestea este cel al remanierii Guvernului, voi încerca să prezint, din perspectivă strict juridică, derularea acestei proceduri.

Asfel, potrivit art. 102 din Constituţie, Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. Deoarece s-a avansat ideea că ar putea fi schimbat chiar primul-ministru, arăt faptul că acesta nu poate fi schimbat fără demiterea întregului Guvern şi obţinerea unui vot de învestitură în Parlament pentru un nou Guvern. Conform articolului 107 din Constituţie Preşedintele nu poate revoca primul-ministru.

Acest articol a fost introdus în urma Revizuirii din 2003 pentru a clarifica anumite raporturi constituţionale - anterior acestei revizuiri primul-ministru din acea vreme Radu Vasile fusese revocat de preşedintele Constantinescu în urma unei proceduri nu tocmai în acord cu spiritul constituţiei. Ulterior Revizuirii din 2003, istoria recentă a consemnat o situaţie în care am avut un prim-ministru neagreat de preşedinte, prim-ministru care şi-a dus mandatul până la capăt, întrucât Constituţia nu mai permitea revocarea sa. Ca atare, vor putea fi remaniaţi doar unii dintre miniştrii cabinetului Boc. Remanierea se face de către Preşedintele României la propunerea primului-ministru.

Doar miniştrii propuşi de către primul-ministru vor putea fi revocaţi prin decret prezidenţial, Preşedintele neputând revoca alţi miniştri care nu au fost propuşi spre revocare de către primul-ministru. Ulterior semnării decretelor de revocare ale miniştrilor remaniaţi, Preşedintele va emite, la propunerea primului ministru decretele de numire în funcţie a noilor miniştrii propuşi de primul-ministru. Conform unei decizii a Curţii Constituţionale din perioada Guvernului Tăriceanu, Preşedintele României va putea refuza motivat, doar o singură dată numirea unui ministru propus de către primul-ministru.

Conform unei practici încetăţenite, noii miniştri nu au nevoie de un vot de încredere acordat de către Parlament, votul de încredere fiind necesar numai în ipoteza schimbării primului-ministru şi ca atare, a învestirii unui nou Guvern.