Miercuri seară, la Oradea, profesori, specialiști în comunicare, juriști și simpli cetățeni au încercat să dea răspunsul unei întrebări care, zilele trecute, la anunțul evenimentului, a încins spiritele pe rețelele de socializare: de ce nu vorbesc ungurii românește?
Dezbaterea a fost organizată la Oradea la inițiativa unei școli private ungurești, Mathias Corvinus Collegium din Cluj-Napoca, și a încercat să găsească motivele pentru care elevii maghiari se poticnesc în limba română și, mai ales, soluțiile.
Părerea unanimă a fost că este falsă convingerea că etnicii unguri nu vor să învețe româna, dar din public s-au exprimat și opinii controversate, cum ar fi că Statul Român conspiră împotriva maghiarilor, astfel încât aceștia să nu poată învăța limba.
Prejudecăți demontate
Moderată de Ugron Hanna, project manager în departamentul de activități academice al MCC, întrunirea i-a adus pe scena sălii de evenimente FIX din cadrul Palatului Baroc pe profesorul universitar Florin Cioban (Universitatea din Oradea și Universitatea „Eötvös Lorand” din Budapesta) și autor a numeroase manuale de învățare a limbii române pentru maghiari și viceversa, pe juristul Bethlendi András (expert în drepturile minorităților), pe Kovács Karola, o cercetătoare a problematicii lingvistice în rândul studenților maghiari din Transilvania, și pe Alexandra Damian, specialistă în comunicare online și co-fondatoare a proiectului umoristic „HungaRomânisme”, o colecție de ilustrații pentru expresii românești și maghiare.
De la bun început, vorbitorii au încercat să puncteze preconcepțiile care există când vine vorba de bilingvismul maghiarilor, respingând, chiar prin exemple proprii, ideea că maghiarii nu ar vrea să vorbească românește. Trebuie menționat că întreaga dezbatere a fost bilingvă, vorbitorii discutând ba în română, ba în maghiară, cu traducerea simultană.
Pentru a explica perspectiva etnicilor maghiari din România, cercetătoarea Kovács Karola a menționat că bilingvismul perfect este foarte greu de atins, adică o persoană are nevoie de mult studiu pentru a ajunge să vorbească încă o limbă, alta decât cea maternă, la perfecție. Prejudecata este că ei trebuie să vorbească foarte bine româna, ori, a spus Kovács, nu e chiar așa: „Noi, maghiarii din Transilvania, confundăm nivelul dorit cu cel necesar. Mi-ar plăcea să citesc literatură română veche, de secol XIX, dar dacă nu pot, nu înseamnă că nu pot nici să port o discuție în birou”.
România, lăudată
Universitarul Florin Cioban a demontat și el ipoteza opoziției maghiarilor față de limba română, oferind un exemplu concret: gazda dezbaterii, episcopul romano-catolic de Oradea, Böcskei László, lăudat în absență pentru cât de bine vorbește limba română. „Nu am întâlnit în biserica catolică alt vorbitor mai bun de limba română decât Excelența Sa”, a spus Cioban, care ulterior, în cursul serii, a mărturisit că este de religie catolică și în copilărie, adesea, n-a înțeles prea mult din slujbele religioase pentru că în Oradea acestea se țin în limba maghiară.
Cioban a adăugat și că în comunitatea maghiară mai sunt și lideri politici care vorbesc bine româna, iar asta, în opinia sa, anulează și o altă prejudecată: că învățarea limbii române ar fi grea.
Profesorul a spus că important este ca elevilor și copiilor să li se dea un motiv să învețe limba română, care ar putea fi inclusiv joaca cu alți copii de vârsta lor, vorbitori de română.
Problema a fost întoarsă și pe latura juridică, Bethlendi András menționând că, din punct de vedere legal, etnicii maghiari nu au obligația să învețe limba română, dar în schimb statul trebuie să le asigure dreptul de a învăța limba oficială, altfel putând fi acuzat de discriminare. Acesta a lăudat România, spunând că este „exemplară în ce privește standardele la care își asumă comunicarea în limba maghiară” și că are o lege a educației care are prevederi clare despre elevii etnici, dar a adăugat că ceva trebuie făcut, dat fiind că mult mai mulți elevi maghiari pică Bacalaureatul la proba de română decât colegii lor români. În acest context, s-a lăudat și schimbarea legislativă din ultimii ani, de când limba română este predată în clasele și școlile maghiare ca limbă străină, nu ca limbă maternă, cu manuale distincte.
Dialog vs. Gramatică
Pe de altă parte, Cioban a subliniat că efortul din școli nu are cum să fie suficient, oricât ar fi de mare, și că fiecare comunitate, școală, familie trebuie să găsească soluții pentru exersarea limbii române în afara spațiului educațional. „Să nu facem doar școala ocazia studiului”, a îndemnat universitarul.
Kovács l-a completat spunând și că limba română ar putea fi predată mai lejer etnicilor maghiari, cu mai mult accent pe conținut, nu pe formă, astfel încât elevii nu neapărat să știe perfect conjugările verbelor, cât mai degrabă cuvintele necesare pentru a purta un dialog.
Specialiștii au mai vorbit despre cum elevii maghiari au nevoie să fie încurajați să vorbească românește, ca să prindă curaj și să se simtă în stare să facă progrese, menționându-se inclusiv ideea că, în semn de respect, și românii din jurul lor ar putea învăța cuvinte în maghiară.
Segregarea, bună sau nu?
Ideea a atins un alt subiect sensibil, segregarea școlilor, despre care s-a vorbit ca o posibilă barieră în abilitățile lingvistice. „S-a dorit și s-a realizat o separare absolută a școlilor, în Oradea aproape că nu mai există secții maghiare, unde copiii puteau să aibă contactul și răspunsuri directe în limba română”, a spus Ciobanu.
Bethlendi, în schimb, a apărat separarea, precizând că etnicii maghiari încă sunt traumatizați pentru că, în urmă cu 105 ani, învățământul în limba lor a fost interzis în România, și a oferit și motive pentru care școlile maghiare sunt preferate. De exemplu, faptul că în școlile românești cu secții maghiare nu se vorbește și în limba minoritară la festivitățile de debut al anului școlar, că nu se sărbătoresc evenimente specifice comunității, precum ziua de 15 martie, nici nu se pomenește poetul Petőfi Sándor, la fel de mult ca Mihai Eminescu. „Școlile mixte ar trebui să fie exemple de bune practici, dar acum nu sunt, acest ideal nu este o realitate”, a spus Bethlendi.
Limba să apropie, nu să separe
Specialiștii au mai vorbit și de anxietatea care îi cuprinde pe copiii maghiari când nu pot răspunde repede sau fluent în limba română și despre cum tot mai multe studii contrazic o prejudecată răspândită, arătând că părinții și tinerii maghiari din Secuime consideră învățarea limbii române foarte importantă. „Nu este adevărat că nu vor, dar este adevărat că trăiesc o frustrare permanentă, că efortul depus nu le aduce rezultate”, a spus Ugron.
În final, s-au menționat și sfaturi pentru părinți și profesori, principala idee fiind că trebuie întreținută motivația pentru maghiari să învețe româna. Profesorul Cioban a stârnit și aplauze când l-a citat pe scriitorul maghiar Benedek Elek, care a spus că limba maternă nu trebuie uitată, iar limba străină trebuie învățată, și a concluzionat că limba ar trebui să apropie comunități, nu să pună bariere între ele.
Din public nu au fost adresate întrebări, însă unii orădeni au ținut să-și împărtășească experiențele lingvistice, o femeie de vârstă mijlocie mărturisind că în școală a învățat mult mai ușor limba germană, cu care la acea vreme nu avea alt contact în afara manualului, dar n-a reușit să învețe româna, deși în familie a fost încurajată, iar ea s-a străduit.
A avut și o concluzie dură, spunând că se simte victima unei conspirații. „Am impresia că este un obiectiv ca noi să nu învățăm română”, a spus ea, contrazisă apoi atât de profesorul Cioban, cât și de expertul Bethlendi, care au spus că, chiar dacă în trecut statul român n-a fost binevoitor cu comunitatea maghiară, acum lucrurile nu stau așa. „Mai degrabă, am putea vorbi de un stat apatic”, a spus Bethlendi.
La finalul dezbaterii, adică după aproape două ore, mulți orădeni din public au continuat să discute cu specialiștii problemele lingvistice, la un pahar cu vin oferit gratuit de organizatori.