La începutul lunii iulie i-am adresat Comisarului European pentru Agricultură şi Dezvoltare Regională, domnului Phil Hogan, o scrisoare în care îi expuneam situaţia delicată care mi-a fost semnalată de către crescătorii de bovine din România, solicitându-i totodată sprijin în privinţa modului în care sunt acordate în prezent subvenţiile ANTZ (Ajutorul Naţional Tranzitoriu în Zootehnie) pentru schema decuplată de producţie. În concret, potrivit legislaţiei naţionale în vigoare, respectiv Ordinul Nr. 619/2015 cu completările şi modificările ulterioare, fermierii români eligibili pentru a încasa subvenţii ANTZ în anul 2017 primesc aceste ajutoare al căror cuantum se stabileşte prin raportare la o dată de referinţă, mai exact anul cotă de referinţă 2012-2013.

În acord cu aceste prevederi, crescătorii de bovine care intenţionează să solicite plata ajutoarelor cuvenite au la îndemână două posibilităţi. Pentru prima categorie, aceea a crescătorilor de bovine cu data în care se încadrează în aşa numita "dată istorică", respectiv 31 ianuarie 2013, modul de calcul al subvenţiilor este unul neadaptat situaţiei reale în care se regăsesc fermierii, fapt care atrage o acordare inechitabilă a sumelor de bani prin schema decuplată de producţie ANTZ.

Din nefericire, din cauza modului în care este reglementată data de referinţă, există numeroase situaţii în care, deşi anumiţi crescători şi-au redus drastic efectivele după anul 2013, aceştia beneficiază în continuare, la nivelul anului 2017, de subvenţii pentru animale care nu mai există în exploataţii. De cealaltă parte, există o categorie mare de fermieri care, deşi au investit în mod constant în dezvoltarea fermelor pe care le exploatează şi au crescut în mod constant numărul de animale din exploataţii, se confruntă cu situaţia absurdă de a încasa în prezent subvenţii raportate la situaţia existentă la nivelul anului 2013.

Cea de-a doua categorie la care am făcut referire anterior se referă la exploataţiile nou înfiinţate a căror situaţie este reglementată într-un mod mai echitabil, respectiv care în fiecare an beneficiază de subvenţii exact pentru numărul de capete de animale existente în momentul înregistrării.

Aceste dezechilibre au fost aduse în mod repetat în atenţia autorităţilor naţionale competente, având convingerea că o astfel de situaţie este de neconceput în orice alt stat european însă, din păcate, nu a existat nicio reacţie din partea acestora în sensul adoptării unor măsuri de remediere. Deşi prevederile Ordinului Nr. 619/2015 au suferit recente modificări de substanţă prin adoptarea Ordinului Nr. 1000/2016, acestea nu au schimbat cu nimic reglementarea modului în care sunt acordate subvenţiile ANTZ în ceea ce priveşte crescătorii de bovine dezavantajaţi. 

În răspunsul primit luni din partea Comisarului European pentru Agricultură şi Dezvoltare Regională, domnul Phil Hogan, domnia sa mi-a transmis faptul că:

"Acordarea ANTZ constituie o opţiune disponibilă numai unui număr de 10 state membre ale UE care aplică schema de plată unică pe suprafaţă. Acest sprijin a făcut parte din acordul politic cu privire la reforma PAC ulterior anului 2013. Colegiuitorii au concluzionat că statelor membre ar trebui să li se ofere opţiunea de a acorda ANTZ şi începând cu anul 2015 fermierilor din anumite sectoare care au beneficiat de ANTZ (sau de plăţile directe naţionale complementare, PDNC) în trecut, pentru a evita scăderea bruscă şi substanţială a sprijinului acordat fermierilor în cauză, comparativ cu situaţia din anul 2013. În conformitate cu articolul 37, alineatul (3) din Regulamentul UE nr. 1307/2013, condiţiile de acordare a ANTZ trebuie să fie identice cu cele de autorizare a PDNC în ceea ce priveşte anul 2013.

Este posibil ca ANTZ să nu reprezinte instrumentul cel mai adecvat pentru abordarea actualelor provocări cu care se confruntă sectorul zootehnic. Rămâne ca România să decidă dacă să acorde ANTZ şi dacă da, la ce nivel, în limita sumei maxime autorizate. Actualele dificultăţi cu care se confruntă anumite sectoare ar putea fi soluţionate într-un mod mai specific, cu ajutorul sprijinului cuplat facultativ, iar România a optat deja pentru acest tip de sprijin în mai multe sectoare, inclusiv în cel zootehnic".

Îi solicit pe această cale ministrului Agriculturii, domnului Petre Daea, să renunţe la a mai trăi în universul proverbelor şi zicătorilor şi să înceapă să empatizeze cu realitatea dureroasă a fermierilor prin remedierea dezechilibrelor grave din sectorul zootehnic. Fermierii români trebuie să beneficieze de subvenţii adaptate situaţiei reale din exploataţiile lor aşa cum, de altfel, primesc şi fermierii din statele Uniunii Europene pe care îi invidiem atât de mult însă nu facem nimic pentru a ajunge la nivelul lor."

Material publicat cu sprijinul Grupului PPE din PE. Daniel Buda, membru al Comisiei de Agricultură şi Dezvoltare Rurală, al Comisiei de Dezvoltare Regională şi al Comisiei de Afaceri Juridice din Parlamentul European.