New York. Metropola în care mulţi îşi doresc să ajungă, dar în care nu toţi ajung să aibă succes. Din 1998, oraşul a devenit locul în care salontanca Andra Ursuţa şi-a împlinit cel mai mare vis.

Reinventând sculptura într-o eră dominată de vizual şi digital, bihoreanca a ajuns atât de apreciată încât anul trecut a reprezentat Statele Unite ale Americii la Bienala de la Veneţia, cel mai prestigios eveniment dedicat artei contemporane.

Bursă în Florida

Născută în Salonta în 1979, în copilărie Andra avea alte preocupări decât cei de vârsta ei. "Cum tatăl meu (n.r. - Traian Ursuţa, fost cadru didactic la Colegiul Naţional «Emanuil Gojdu», în prezent pensionar) a fost profesor de istorie, avea multe cărţi, iar în bibliotecă am găsit odată o carte cu lucrările lui Michelangelo. De atunci cred că mi-am dorit să fiu pictoriţă", povesteşte ea într-un interviu acordat site-ului Interviewmagazine.com. 

Pasiunea pentru pictură a fost şi motivul pentru care a ales să studieze la Liceul de Artă din Oradea. Dedicată şi talentată, profesorii au susţinut-o să se înscrie la mai multe concursuri, iar în clasa a XI-a a primit chiar o bursă de studii la un liceu de artă din Palm Beach, un oraş din statul american Florida. Încurajată de părinţi, Andra a ştiut că asta este şansa ei, aşa că în 1996 şi-a făcut bagajele şi a părăsit România.

Punk ţigănesc

Uimită de viziunea artiştilor americani, dar şi de oportunităţile care i se deschid acolo, a ales ca după un an să se mute la New York, devenind studentă la Universitatea Columbia, unde a urmat cursurile specializării de Istorie a artei. La vremea aceea, încă îşi dorea să devină pictoriţă, dar în scurt timp şi-a dat seama că nu i se potriveşte. 

După mai multe slujbe care nu au "prins-o", Andra a vrut să încerce ceva mai aparte şi s-a înscris într-o trupă de punk ţigănesc. Gogol Bordello este formată în majoritate din imigranţi din Europa de Est care amestecă ritmurile ţigăneşti cu elemente de cabaret, punk şi dub. "Am dansat, am creat costume şi chiar am cântat puţin, dar nu era pentru mine. După o vreme m-am angajat la o tâmplărie. Acolo am început să fac piese de mobilier şi să sculptez, fără să îmi dau seama că asta urma să fie adevărata mea pasiune", îşi aminteşte ea. 

Tehnică unică 

Chiar dacă la facultate a învăţat mai multe curente şi tehnici, Andra a simţit că pentru a ieşi în evidenţă trebuie să fie "altfel". Şi a realizat că pentru creaţiile sale ar putea folosi ceva ce niciun alt artist american nu posedă: experienţa unei copilării petrecute în comunism, într-un orăşel influenţat de două culturi, românească şi maghiară. 

"Reciclez forme şi materiale, probabil ca urmare a felului în care am fost crescută. Trăind mult timp în regimul comunist, nu produceam mult gunoi şi păstram totul, inclusiv bucăţi de sfoară sau pungi de plastic, ceea ce numesc acum «gunoi de atelier», pe care îl folosesc adesea", povesteşte artista. 

Cea mai reprezentativă expoziţie realizată cu astfel de rămăşiţe este "Divorce Dump", realizată în 2019, alcătuită din mai multe sculpturi care au forma oaselor ce protejează zona toracică a corpului uman. Acestea au fost umplute cu pungi din plastic, cabluri şi bucăţi de alte materiale (foto).

O nonconformistă 

Cele mai recente lucrări ale artistei au fost prezentate în expoziţia centrală din cadrul Bienalei de la Veneţia, cea mai importantă manifestare internaţională dedicată artei contemporane. Propunerea ei a fost o colecţie de sculpturi din sticlă care reprezintă autoportrete şi simbolizează înaintarea în vârstă. 

Lucrările au fost realizate printr-un proces complex, prin scanarea corpului şi a capului artistei, rezultatul fiind apoi modelat în 3D printr-un program special. Aşa a creat matriţe din ipsos, peste care ulterior a turnat sticlă. "Vorbim de nişte lucrări intime, pe care le-am realizat în pragul vârstei de mijloc. Ele sunt recipiente goale, pentru că la mijlocul drumului în viaţă îţi dai seama că nu mai eşti tânăr, că timpul trece", spune artista. 

Bihoreanca a ieşit în evidenţă şi cu lucrări mai îndrăzneţe. "Alps", de pildă, reprezintă un ansamblu de panouri albe ce simbolizează Munţii Alpi decoraţi cu suporturi de urcare pentru alpinişti, dar sub forma unor penisuri. În mijlocul acestora au fost amplasate statuete albe sculptate care simbolizează singurătatea fiinţei umane. 

Invitaţie la Paris

Multe dintre lucrările Andrei sunt prezentate întâi în Galeria Ramiken Crucible, din cartierul Brooklyn, proprietarul acesteia fiind chiar soţul ei, Mike Egan, care o sprijină întru totul, îi promovează lucrările şi se ocupă de vânzarea lor. De altfel, el a şi aranjat în vara acestui an o întâlnire între Andra şi reprezentanţi Galeriei David Zwirner din Paris, care în primăvara anului viitor vor să organizeze o expoziţie cu unele dintre lucrările ei reprezentative. 

"Nu doar că este o adevărată artistă, dar opera sa vizionară rezonează în multe feluri şi împinge limitele sculpturii în teritorii formale şi narative noi. Suntem încântaţi că Andra s-a alăturat galeriei şi aşteptăm cu nerăbdare primul nostru spectacol împreună", transmit organizatorii. Deocamdată, evenimentul nu este programat, tocmai pentru că nu se ştie cum va evolua pandemia de Covid-19, însă Andra lucrează mai intens ca niciodată. În asemenea perioade, arta nu poate fi decât vindecătoare...

PENTRU SALONTA
Casa copilăriei

Expoziţia în care Andra Ursuţa a folosit ca principală sursă de inspiraţie casa în care a crescut se numeşte "T. Vladimirescu Nr. 5, an International Psychic Maneuver" şi a fost realizată în 2013. Andra a recreat în miniatură câteva camere din casa ei (foto), dar şi hambarul tatălui său.

Pentru o reconstrucţie cât mai fidelă, a folosit fotografii vechi. "Nu le consider a fi sculpturi sau obiecte de artă. Sunt nişte obiecte foarte personale, ce păstrează memoria unei case care nu mai există şi pe care am reconstituit-o cât mai fidel", spune femeia, adăugând că aceste lucrări sunt un "omagiu" pentru oraşul său natal, Salonta.

Vezi prezentarea expoziției de către artistă: