Luna viitoare, rectorul Universităţii va fi ales, în premieră, cu votul tuturor cadrelor didactice şi cercetătorilor angajaţi la Universitate, plus cel al reprezentanţilor studenţilor din Senat.

În cursă s-au înscris actualul rector Cornel Antal, care zice că vrea să continue "reforma", şi liderul sindical Gheorghe Ionescu, dornic să schimbe stilul de conducere "clientelar şi abuziv" înrădăcinat de Antal. Puţini ştiu că cei doi sunt într-o duşmănie atât de mare încât de câţiva ani se bat în dosare penale, ambii turnând la Poliţie şi Procuratură fărădelegile comise de celălalt.

Vot "popular"

Universitatea îşi încheie socotelile cu actuala conducere sau cel puţin cu o parte din ea, căci mandatul rectorului Cornel Antal expiră în luna martie, odată cu cel al Senatului care l-a ales în 2008. În premieră, noul rector nu va mai fi ales, ca atunci, doar de decani, şefi de catedre şi o mână de studenţi, ci de toate cadrele didactice şi cercetătorii titulari, alături de 19 reprezentanţi ai studenţilor. În total, la urne vor fi chemaţi circa 1.100 de electori, alegerile urmând să aibă loc pe 8 februarie.

Perioada de depunere a candidaturilor s-a încheiat vinerea trecută, ocazie cu care s-a aflat şi cine sunt pretendenţii la scaunul de rector: profesorul Gheorghe Ionescu, liderul Sindicatului "Corpul Profesional Universitar", fost prodecan la Facultatea de Construcţii şi Arhitectură, şi actualul rectorul Cornel Antal, fost şef al vestitului Centru de Geotermalism şi prorector pe timpul lui Teodor Maghiar şi al lui Doru Maghiar.

Poticnit în lege

Toată suflarea academică aştepta expirarea termenului pentru înregistrarea candidaturilor deoarece nu era sigur dacă Antal va mai putea candida sau nu. Asta pentru că Legea Educaţiei prevede că "o persoană nu poate fi rector pentru mai mult de 8 ani". Or, cu un mandat plin între 2008-2012 şi cu unul de 8 luni între 2007-2008, exercitat după demisia forţată a lui Doru Maghiar, pus atunci sub învinuire de către DNA pentru fapte de corupţie, Antal nu întruneşte condiţiile ad-literam: dacă ar primi un nou mandat, ar însemna să conducă mai mult de 8 ani.

Încă din decembrie, rectorul a cerut lămuriri de la Ministerul Educaţiei, în speranţa că nu-i va fi interzisă candidatura, dar îşi pregătise şi o variantă de rezervă, în cazul în care nu putea candida urmând să-l propulseze şi să-l susţină pe unul din apropiaţii săi, Constantin Bungău, decanul Facultăţii de Inginerie Managerială şi Tehnologică.

Artificiu

Deşi susţine că Ministerul nu i-a dat un răspuns nici în al 12-lea ceas, vinerea trecută Antal şi-a înregistrat candidatura dar, surpriză, nu pentru un mandat de 4 ani, ci pentru unul de 3 ani şi 4 luni, adică exact cât să nu depăşească bariera celor 8 ani instituită de lege.

Interpelat de BIHOREANUL, rectorul şi-a argumentat opţiunea printr-un sofism, spunând că, de vreme ce Legea Educaţiei nu reglementează precis mandatul parţial, nici nu-l interzice. În realitate, legea permite un mandat parţial, dar numai în cazul rectorilor care ar împlini vârsta de pensionare în timpul mandatului, specificând că, în asemenea situaţie, mandatul încetează automat atunci când cel ales atinge vârsta pensionării. "Dacă pentru pensionabili există mandat parţial, nu văd de ce eu nu aş putea candida pentru o perioadă sub 4 ani", zice Antal, care a avut grijă să-şi "blindeze" dosarul de candidatură şi cu un aşa-zis "punct de vedere" semnat de cinci jurişti din subordinea sa.

Jos secretomania!

Deşi miza e mare, angajaţii şi studenţii Universităţii sunt într-o letargie totală, ca şi cum n-ar fi vorba de soarta lor pe următorii 4 ani. Chiar şi programele manageriale ale candidaţilor zac pe site-ul instituţiei, fără a se fi anunţat vreo dezbatere ori prezentare publică a acestora.

Situaţia, evident, îl avantajează pe rectorul în funcţie, ceea ce ştie şi rivalul acestuia, care iese la bătaie. Ionescu spune că vrea să promoveze profesionalismul şi transparenţa, ceea ce Antal nici măcar nu a intenţionat să facă. "Acum e secretomanie, nimic nu se face la vedere", acuză el, promiţând că va dezvălui discriminările practicate în salarizarea şefilor cu funcţii administrative şi cea a cadrelor didactice şi cercetătorilor, primii fiind privilegiaţi în detrimentul "pălmaşilor" care trudesc la catedre şi în laboratoare.

Totodată, Ionescu vrea înfiinţarea de noi Şcoli Doctorale (în aşa fel încât la Oradea să se poată susţine doctoratul în mai multe domenii), reorganizarea Editurii Universităţii (pentru ca aceasta să funcţioneze eficient, iar tinerii să fie ajutaţi la publicarea lucrărilor), stabilirea de parteneriate cu firme şi instituţii (pentru stimularea cercetării), dar şi recâştigarea demnităţii Facultăţii de Medicină şi Farmacie (serios avariată după scandalurile cu diplome false din epoca Maghiar).

Brand, afaceri, schi

De cealaltă parte, Antal se laudă că deja a obţinut din partea Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior un calificativ superior pentru Universitate (de la "încredere limitată" la "încredere"), plus clasarea pe locul 19 în topul celor 100 de universităţi din ţară.

Pe de altă parte, Antal promite că va manifesta toleranţă zero la fraudă, că va obţine de la ARACIS calificativul "încredere ridicată", va apropia instituţia de mediul de afaceri şi va înfiinţa cercuri de cercetare pentru studenţi. Rectorul spune că va întări brandul Universităţii, scăpată de vechile probleme din epoca Maghiar, dar are şi o propunere mai extravagantă: amenajarea unei pârtii de schi la Stâna de Vale, unde instituţia are o bază didactică.

Clubul securiştilor

Dincolo de acestea, ambii candidaţi se confruntă însă cu mari probleme de imagine şi de biografie. În ce priveşte imaginea, Ionescu e vulnerabil fiindcă odinioară a fost patron de local de noapte, iar în calitate de lider sindical n-a făcut prea multe pentru universitari, iar Antal atât pentru apropierea de Teodor Maghiar, care l-a şi lansat, cât şi pentru că a fost informator al Securităţii, detaliu ieşit la iveală abia anul trecut, când s-a aflat că în tinereţe, când conducea serviciul tehnic al Bazei Aviaţiei Utilitare din Cluj, avea un nume conspirativ, George, sub care dădea fostei poliţii politice informaţii despre colegi şi subalterni. "Am făcut-o din obligaţie, nu din plăcere", s-a apărat rectorul, fără a face public însă dosarul său de la CNSAS, la care doar el are acces.

În plus, imaginea ambilor candidaţi e umbrită şi de propriile neveste: Daniela Ionescu, fostă decăniţă la Facultatea de Textile, a fost ofiţer se Securitate şi apoi de SRI, iar în 2001 era condamnată pentru plagiat fiindcă îşi însuşise lucrarea unei profesoare din Iaşi, în timp ce soţia actualului rector, Liana Antal, e celebră prin scandalurile provocate şi întreţinute cu ajutorul soţului după ce, în 2010, a fost schimbată de la şefia Maternităţii.

Pac la Parchet

Mai mult, BIHOREANUL a aflat că Antal şi Ionescu se războiesc de ani întregi, acuzându-se reciproc de furt. Primul care a "turnat" a fost Antal, încă din 2008 acesta sesizând Parchetul Curţii de Apel Oradea cu privire la declaraţiile a trei studente care pretindeau că nevasta lui Ionescu le-ar fi cerut şpagă ca să fie admise la examenul de licenţă. "Eu n-am reclamat pe nimeni, doar am făcut ceea ce îmi cerea Codul Penal", susţine Antal, declarând că nu se putea preface că nu ştia despre posibila infracţiune. Dosarul a fost închis, însă, prin neînceperea urmăririi penale împotriva Danielei Ionescu, deoarece singurele "probe" au fost acuzele fostelor studente.

Anul trecut, Antal a sesizat şi Poliţia, deoarece - zice el - soţul unei angajate de la aceeaşi Facultate de Textile i-a cerut, în baza Legii privind liberul acces la informaţiile publice, să-i prezinte 12 contracte de cercetare încheiate de soţii Ionescu în perioada 2004-2005. "Nu am găsit aceste contracte, nici concluziile cercetărilor, nici dovada că banii încasaţi de soţii Ionescu ar fi intrat în contul instituţiei", spune Antal, adăugând că, pe lângă suspiciunea de fraudă, apare şi cea de impostură. Mai exact, soţii Ionescu sunt bănuiţi că şi-au obţinut titlurile universitare şi în baza unor contracte presupus inexistente.

Cazul încă e în ancheta Poliţiei, iar la Universitate a fost pus de rector în atenţia Comisiei de Etică, unde însă soţii Ionescu au refuzat să prezinte acte care să le demonstreze nevinovăţia. "Niciun student sau asistent universitar nu are dreptul să cerceteze un profesor universitar", a argumentat liderul sindical, arătând că cercetarea poate fi făcută doar de către cadre didactice de acelaşi grad cu al celor învinuite. În plus, adaugă el, toate cele 12 contracte au fost legale, iar în locul banilor firmele ar fi făcut lucrări de reparaţii la facultăţile de Construcţii şi Textile.

Antal impostorul

La rându-i, liderul sindical nu s-a limitat să-l acuze pe Antal doar fiindcă a fost "servitorul" clanului Maghiar şi că îşi promovează apropiaţii ci, anul trecut, i-a făcut şi el o plângere la Poliţie, dar şi la Minister, afirmând că actualul rector a comis un furt intelectual, cea mai josnică faptă de care ar putea fi învinuit un universitar.

"Antal şi-a plagiat teza de doctorat, după mai mulţi autori, în anii '90". Acuza e deosebit de gravă, întrucât fără doctorat, Antal (pe atunci şef al controversatului şi neproductivului Centru de Geotermalism) nu putea ajunge conferenţiar şi apoi profesor, trepte pe care le-a urcat, incredibil, în doar 3 ani. Altfel spus, în lipsa unor merite ştiinţifice care să-i fi aparţinut în mod real lui, nu altora, şi-a clădit întreaga carieră pe minciună. Nici această anchetă n-a fost finalizată, iar Ionescu refuză să dea şi alte detalii, motivând că nu vrea ca Antal să scape de răspundere invocând eventuale presiuni făcute asupra organelor de cercetare penală.

În aceste condiţii, s-ar putea ca nu voturile date de angajaţii şi studenţii Universităţii să decidă viitorul rector, ci deznodământul să fie dictat de Ministerul Educaţiei. În termen de 30 de zile, motivând că însăşi candidatura lui Antal nu e legală, Ministerul ar putea invalida rezultatul şi cere refacerea alegerilor sau, pe viitor, dacă vreuna din anchetele deschise pe numele viitorului rector va dovedi că acesta e pasibil de o pedeapsă penală, să-l revoce şi să decidă noi alegeri. Poate abia atunci se va găsi, în sfârşit, şi un candidat curat, care să conducă Universitatea nu pentru a-şi acoperi trecutul şi a-şi "securiza" prezentul, ci pentru a-i asigura un viitor fără pată...


CONDIŢII
Alegeri cu variante

Pentru a fi validate, la alegerile pentru funcţia de rector trebuie să participe majoritatea simplă a cadrelor didactice, cercetătorilor şi studenţilor cu drept de vot, adică 50% plus unu din electori. Alegerile vor avea un câştigător numai dacă unul dintre candidaţi va obţine, de asemenea, majoritatea simplă a voturilor, în caz contrar urmând să fie organizat un al doilea tur de scrutin pe 15 februarie, când va câştiga candidatul cu cele mai multe voturi, indiferent de numărul acestora.

Dacă la primul tur de scrutin nu va fi întrunit cvorumul, adică nu vor participa cel puţin jumătate plus unu din electori, el va fi reluat pe 11 februarie, când prezenţa la vot nu va mai conta. Şi în această situaţie, un candidat va trebui să adune majoritatea simplă a voturilor, în caz contrar organizându-se al doilea tur de scrutin.