Decât codaş la oraş, mai bine-n satul tău fruntaş, zice o vorbă românească. Dacă ar fi să adaptăm această zicală la profesorii de azi, ar suna cam aşa: decât sărac la catedra de-acasă, mai bine bogat ca muncitor de rând în străinătate!

După reducerea salariilor cu 25% şi după tăierea sporurilor, cadrele didactice au ajuns să nu mai poată ţine piept cheltuielilor lunare din salariu, aşa că preferă să-şi suspende activitatea de la catedră şi să meargă în străinătate. Chiar de-ar fi să facă o muncă de jos...

Lupta pentru un post

Când văd fluturaşii de salariu - care, pentru un profesor de gradul I, adică cel mai înalt posibil, şi cu vechime de 15 ani, poate fi de doar 1.200-1.500 de lei - dascălii uită de toţi anii petrecuţi învăţând şi predând, şi renunţă la carieră. Până acum, în acest an şcolar, 86 de cadre didactice titulare din judeţ, deci aproape 10% din totalul dascălilor bihoreni, şi-au depus cereri pentru a intra în concediu fără plată. Adică îşi păstrează postul obţinut prin concurs, însă nu mai merg la ore şi nici nu mai iau salariu. Aceste cereri se pot depune oricând, aşa că numărul lor poate creşte în continuare de-a lungul anului şcolar.

Dacă şi-au depus cererea înainte de 1 septembrie, postul lor a fost detaşat, adică ocupat de alte cadre didactice titulare. Dacă au mers în concediu după 1 septembrie, locul lor în şcoală a fost luat de un suplinitor care a participat la examenul de titularizare dar n-a prins niciun post.

În cazul în care nici un suplinitor nu doreşte postul vacant pe o perioadă determinată, adică pentru atât timp cât şi-a cerut profesorul concediu fără plată, la catedră va ajunge un profesor necalificat, mai precis unul care n-a obţinut la examenul de titularizare notă de trecere. Aşa, pot ajunge profesori inclusiv absolvenţi de facultate care au luat la titularizare 1 sau 2, deci n-au ştiut aproape nimic!

Potrivit purtătorului de cuvânt al Inspectoratului Şcolar Judeţean, jurista Ramona Bacter, nici unul din cele 86 de cadre didactice nu a fost înlocuit cu un profesor necalificat. "Deocamdată avem doar detaşaţi sau suplinitori", susţine Bacter.

Chiar şi la cules

În anii trecuţi, profesorii bihoreni luau drumul străinătăţii doar pe timp de vară, când erau în concediu plătit. "De vreo 3 ani, în fiecare vară mă duc la cules de căpşuni în Italia", spune o profesoară din Oradea. "Fac mii de euro în câteva luni şi îmi permit să-mi ţin şi eu copiii în şcoală", spune femeia, care refuză să-şi dea numele, de ruşine că elevii ei ar putea să ştie ce face "profa" vara.

11 ruben filimon.jpgDin cei 86 de profesori şi învăţători intraţi în concediu fără salariu în această toamnă, doi sunt de la Colegiul Tehnic Mihai Viteazul. "Unul a plecat profesor la Sorbona, a reuşit să intre şi la doctorat acolo. Probabil că nici nu va mai veni înapoi. Al doilea s-a dus în Spania, nu ştiu exact ce face acolo", spune directorul Ruben Filimon (foto). În locul amândurora au venit profesori suplinitori, cu mai puţină experienţă.

Filimon spune că îşi înţelege colegii că preferă să plece în străinătate, chiar dacă nu toţi ajung profesori dincolo, ci mai degrabă chelneri, barmani sau culegători de fructe, munci care n-au nicio legătură cu pregătirea lor. "Cum să nu-i înţelegi? Au familii de întreţinut, copii la şcoală", spune directorul.

Acelaşi fenomen îl simte şi directoarea Colegiului Naţional Iosif Vulcan, Simona Martin. "Două cadre didactice au intrat în concediu fără salariu, invocând probleme personale", explică directoarea. Nu ştie despre nici unul din cei doi profesori să fi plecat în străinătate, dar e convinsă că ambii îşi caută de lucru, iar dacă îşi vor şi găsi un job mai bine plătit, în mod cert vor renunţa la învăţământ.

Degradare ca la carte

De la Colegiul Naţional Mihai Eminescu un profesor a intrat în concediu fără salariu, însă, culmea, lucrează tot în învăţământul orădean, fiind cadru didactic al Universităţii particulare Partium. De la Colegiul Tehnic Dimitrie Leonida un profesor, care avea un post de jumătate de normă, a ales concediul fără plată, iar un altul, când a aflat că i se reduce norma, a preferat să-şi dea demisia, decât să lucreze pe bani de nimic.

11 ioan corba.jpgŞi directorul Colegiului Economic Partenie Cosma, Ioan Corba (foto), a primit o cerere de concediu fără salariu din partea unui profesor şi crede că tot pentru căutarea unui alt loc de muncă, mai bine plătit. "Am avut un suplinitor care a renunţat de tot la post când a aflat că va lua doar câteva milioane. Urmările le vom simţi în viitor, căci întregul sistem de educaţie se va degrada, calitatea va fi tot mai îndoielnică", spune Corba. Asta pentru că profesorii buni îşi vor găsi locuri de muncă mai bine plătite şi nici nu vor mai dori să audă de învăţământul cel prost plătit.

Se acutizează

Simţind şi ei ruşinea pe care o simt colegii lor, directorii povestesc cu jumătate de gură întâmplări triste din cancelarie, cum sunt cele de dinainte de ziua de salariu, când profesorii se întreabă unii pe alţii dacă n-au bani de dat împrumut, măcar vreo 10-20 de lei, pentru pâinea din fiecare zi... Mai grav e că toţi se aşteaptă ca fenomenul concediilor fără plată să devină cronic în lunile următoare. Asta pentru că profesorii vor resimţi şi mai acut sărăcia odată ce vor primi primele facturi de încălzire.

"Am semnale că şi alţii vor să plece", spune Ruben Filimon. Mai mult, spune directorul, cu un picior afară sunt şi angajaţii nedidactici. "O femeie de serviciu a plecat deja dincolo. A venit la mine plângând că avea 450 de lei salariu şi patru copii de crescut".

Fără soluţii

Plecarea personalului nedidactic e îngrijorătoare prin faptul că aceste posturi sunt blocate, deci nu se pot face noi angajări, chiar şi dacă şcoala şi-ar permite să plătească din fonduri proprii. "Şcoala poate produce bani din diferite activităţi, cu care am putea plăti portari sau femei de serviciu. Dar Ministerul nu ne lasă", se plânge Filimon. Drept urmare, cei care rămân lucrează mai mult, dar pentru acelaşi salariu. "Mă rog în fiecare zi să nu îmi spună vreun portar că pleacă, pentru că n-aş avea de ales decât să pun profesorii, prin rotaţie, să stea şi la poartă".

Dacă şi femeile de serviciu se vor dovedi insuficiente, directorul nu ar avea de ales decât să pună elevii să deretice prin clase. "Sperăm că nu se va ajunge chiar acolo", zice Filimon. La Şcoala Generală Ioan Bogdan s-a ajuns, însă, în această situaţie. În fiecare zi, după ore, elevii mătură şi spală pe jos în clasă, pentru că şcoala nu mai are suficiente femei de serviciu care să facă faţă muncii.

În concluzie, directorii de şcoli n-au altceva de făcut decât să vadă cum şcoala se goleşte, încet-încet, de dascăli şi personal TESA. Oameni în care foamea strigă prea tare şi care trebuie să caute soluţii s-o astâmpere. Fiecare unde şi cum poate...


11 Cristiana Anghel_2.jpgDISPERARE
În greva foamei de două luni

După ce în vară salariile tuturor bugetarilor au fost diminuate cu 25%, iar diferite sporuri pe care aceştia le luau s-au "evaporat", fiecare îşi găseşte propria formă de protest. Cadrele didactice din Bihor au ieşit, săptămâna trecută, la un marş prin centrul  Oradiei, în cadrul căruia au huiduit guvernanţii şi le-au cerut să le dea banii înapoi. Alţi dascăli din ţară adoptă, însă, măsuri extreme.

Învăţătoarea Cristiana Anghel (foto) din Caracal se află de peste 60 de zile în greva foamei, iar la finalul săptămânii trecute o profesoară din Fălticeni a adoptat aceeaşi măsură de protest. Ambele speră să atragă atenţia că situaţia dascălilor a ajuns sumbră de-a dreptul, la fel cum va fi şi viitorul acestei ţări care nu dă prea multe parale pe educaţia copiilor...