Caz emoţionant, rezolvat cu ajutorul voluntarilor paginii de Facebook "The never forgotten Romanian children - Copiii niciodată uitaţi ai României", ce în ultimii ani promovează cazurile unor români abandonaţi ori adoptaţi care vor să îşi regăsească familiile. O tânără în vârstă de 21 de ani şi-a spus povestea aici, găsindu-și fraţii, stabiliți în Bihor, în nici 24 de ore de la anunţ.

Îmi doresc să nu fiu singură...

Anunţul Carlei Adam, de 21 de ani (foto), a fost publicat în cursul zilei de vineri de pagina amintită. S-a născut în Timişoara, dar a fost dată în plasament și a trecut de la o familie la alta.

"Am fost în plasament la o familie maternală până la 7 ani, apoi pentru doar două săptămâni la altă familie şi în final am rămas până la 18 ani la cea de-a treia familie maternală. Ştiu că pe mama mea biologică o chema Agelica Adam, iar despre tatăl meu, doar numele de familie Semiklosi. Aceste nume le am de la DGASPC. E tot ce am putut afla atunci şi un număr de telefon care acum nu mai este valabil", a scris tânăra.

În adolescență, Carla a reuşit să vorbească cu mama ei la telefon de două ori. De la ea a aflat că mai avea 6 fraţi acasă şi că locuiau în Bihor.

"Îmi doresc să aflu că nu sunt singură pe lumea aceasta, vreau să îmi găsesc părinţii şi fraţii. Întotdeauna mi-am dorit un frate / soră, dar nu am cum să-i găsesc fără ajutorul vostru", a transmis Carla, rugându-i pe internauţi să distribuie mesajul.

Cineva ne-a dat indicii...

Rugămintea fetei nu a rămas fără ecou. Textul și fotografia ei au fost distribuite de sute de ori pe Facebook, iar vineri seară cineva a contactat voluntarii paginii "The never forgotten Romanian children - Copiii niciodată uitaţi ai României" şi a oferit informaţii relevante.

"Cineva ne-a dat indicii, aşa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor", a declarat sâmbătă BIHOREANULUI Adriana Stoica, voluntara care s-a şi ocupat de caz.

Sâmbătă, Carla a avut prima reuniune de familie, online.

"Astăzi i-am pus în contact pe frăţiori, locuiesc în judeţul Bihor, undeva în apropiere de Marghita. Din păcate, părinţii nu mai sunt în viaţă, dar Carla urmează să îşi cunoască fraţii săptămâna următoare. Am făcut reuniunea pe Facebook, am plâns împreună, cred că a fost cea mai emoţionantă reuniune la care am asistat. Iniţial a luat legătura cu sora mai mare, care i-a chemat şi pe ceilalţi fraţi pe rând...", a mai povestit Adriana.

Tatăl Carlei s-a stins în urmă cu 6 ani, iar mama în urmă cu 4 ani. "A vorbit cu mama ei la telefon de vreo două ori, apoi nu a reuşit să o mai contacteze, credem că a fost chiar în perioada în care a decedat, de aceea nu a mai reușit să dea de ea", mai spune Adriana.

Cazul Carlei a fost rezolvat în timp record, în nici 24 de ore, și urmează să îşi întâlnească fizic fraţii zilele următoare.

Până atunci, şi alte persoane caută să îşi găsească familiile cu ajutorul aceleiaşi pagini de Facebook, cel mai recent caz popularizat fiind, sâmbătă, cel al Danielei, născute pe 14 februarie 1994 în judeţul Constanţa.

Puterea internetului

Pagina "The never forgotten Romanian children - Copiii niciodată uitaţi ai României" a fost înfiinţată în ianuarie 2015 de Ileana Cunniffe Băiescu, o româncă originară din judeţul Buzău, stabilită în Irlanda, care a început să îşi caute fratele, adoptat în urmă cu 26 de ani. Până să-l găsească, însă, a reuşit să reunească câteva zeci de familii, aşa că a decis să "deschidă" demersul ei spre comunitate.

Numeroase persoane despărțite de familie au apelat la ea pentru a-și populariza mesajele. Ideea este simplă: Cu cât postările lor se distribuie mai mult, cu atât le cresc mai mult şansele.

Până azi, pagina a strâns peste 130.000 de urmăritori, iar cu ajutorul voluntarilor implicaţi în proiect, sute de persoane - înşirate într-o postare pe pagină - şi-au găsit familiile.

"Noi primim foarte-foarte multe solicitări pe pagină de la tineri, majoritatea sunt în America şi Canada, şi din Europa, chiar şi din România. Noi le spunem despre procedură, mai întâi că încercăm să îi ajutăm, dar nu promitem că vom reuşi. În general, cam 70 - 80% din cazurile care ajung la noi se rezolvă, din păcate, nu toate. Îi întrebăm dacă vor să facă public anunţul pe pagina noastră, de unde va fi văzut, distribuit. În jur de 60 - 70% vor să facă public cazul lor, restul, nu prea, pentru că nu ştiu reacţia familiei biologice sau adoptive, din anumite motive. Noi obţinem informaţiile, numele la adopţie, numele la naştere, unde s-a născut şi când şi numele părinţilor biologici, dacă le cunoaşte. Dacă nu facem public cazul, noi încercăm să contactăm persoane din zonă. Dacă provin din sate mici, şansele sunt foarte mari de a le găsi familiile pur şi simplu căutând pe cineva pe Facebook din localitatea respectivă", a declarat, într-un interviu pentru Agerpres, fondatoarea proiectului, Ileana Cunniffe Băiescu.