Eroarea judiciară reprezintă, într-o definiție populară generică, eroarea de judecată care conduce la greșita soluționare a unui proces. În această viziune, ideea de eroare judiciară sau eroare de judecată poate fi calificată ca orice aspect care conduce la pronunțarea unei hotărâri care nu reflectă adevărul și, pentru aceste situații, sunt reglementate, atât în penal cât și în civil, căile de atac.
În sens restrâns, însă, Codul de procedură penală, deși nu definește termenul, ne lasă să înțelegem că eroarea judiciară reprezintă doar acea situație în care o persoană este condamnată în mod eronat într-un proces penal.
Potrivit dispozițiilor procedurii penale, persoana care a fost condamnată definitiv, indiferent dacă a executat sau nu pedeapsa primită, are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite în cazul în care, în urma rejudecării cauzei, după anularea sau desfiinţarea hotărârii de condamnare pentru un fapt nou sau recent descoperit care dovedeşte că s-a produs o eroare judiciară, s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare.
Ca atare, eroarea judiciară trebuie constatată printr-o hotărâre ulterioară de achitare, ca rezultat al admiterii unei căi extraordinare de atac prin care se desființează hotărârea de condamnare.
Deși nu sunt considerate erori judiciare, mult mai des sunt întâlnite în practică situațiile în care o persoană este arestată „pe nedrept”, iar ulterior e achitată. În aceste cazuri, un alt articol din procedura penală ne spune că persoana va fi despăgubită de stat dacă, la finalul procesului, va fi achitată pentru orice motiv în afară de ulterioara abrogare a infracțiunii.
Cererea de despăgubiri, atât în cazul erorii judiciare, cât și al arestării nelegale, trebuie introdusă în termen de 6 luni de la hotărârea definitivă de achitare și va fi judecată de instanțele civile. Autoritățile statului, după despăgubirea victimei, pot exercita acțiunea în regres împotriva magistraților care au pronunțat soluțiile nelegale doar dacă constată că aceștia au fost extrem de neglijenți, efectul fiind acela că în practică de multe ori se arestează sau se mențin măsuri preventive „din avion” nelegale.
Din păcate, legislația noastră nu prevede proceduri similare pentru greșelile de judecată din litigii extrapenale, litigii în care partea care a fost victima unei erori judiciare în sens larg nu poate, de regulă, să obțină mai mult decât satisfacția morală a constatării erorii.