Când se întorc după un sejur prin străinătate, românii nu mai contenesc să-i laude pe occidentali, să povestească întruna cum acolo totul este frumos şi ordonat iar, în schimb, noi suntem rămaşi în urmă. Secretul? Nu e nicio minune, doar că "dincolo", în Vest, toţi respectă regulile, de la mic la mare.

Aşa stau lucrurile şi cu colectarea deşeurilor, şi acesta e motivul pentru care Germania, de pildă, reciclează 60% din ce aruncă, în timp ce în România abia se recuperează, cu indulgenţă, 5%. Spre lauda noastră, Oradea este din acest punct de vedere peste media naţională, reciclând cam 15% din gunoaiele pe care le produc locuitorii oraşului. Procentajul ar putea fi totuşi mult mai mare, mai ales că sistemul local de colectare selectivă, chiar dacă nu la fel de complex, e la fel de eficient ca acela din oraşele vest-europene.

Modelul nemţesc

Fără doar şi poate, tonul reciclării în Europa îl dă Germania, rigurozitatea care caracterizează poporul german reflectându-se şi în felul în care se adună gunoaiele. În Berlin, de exemplu, locuitorii au acasă câte 4 pubele: gri pentru deşeuri menajere, albastră pentru hârtie, maro pentru resturi vegetale şi galbenă pentru PET-uri, doze de aluminiu, cutii de carton şi alte ambalaje.

Mai mult, berlinezii sunt obligaţi să adune sticlele pe culori şi să le ducă singuri la containerele tip clopot amplasate în oraş. Şi acestea sunt în trei culori: maro sunt pentru sticla maro, albe pentru sticla transparentă şi verde pentru sticla de această culoare. În plus, localnicii au la dispoziţie şi centre de reciclare, unde îşi pot duce singuri deşeurile. Avantajul? Plătesc taxe mai mici de salubritate, plata acestui serviciu făcându-se în funcţie de cantitatea de deşeuri produsă.

Reciclare nordică

Şi în nordul Europei se pune mare preţ pe reciclare. În Stavanger, oraş norvegian de dimensiuni similare Oradiei, localnicii au tot patru tipuri de pubele: verde pentru cartoane şi hârtii, maro pentru resturi vegetale, gri pentru gunoi menajer şi roşu pentru deşeuri periculoase sau electrice. PET-urile, sticlele ori dozele de aluminiu trebuie duse de cetăţeni în punctele de colectare din oraş. Şi le duc, pentru că plătesc serviciul în funcţie de cantitatea aruncată, aşa că au interesul să recicleze cât mai mult.

La vecinii lor danezi, regulile sunt similare. În Aarhus, oraş universitar cu mulţi studenţi români, localnicii au câte trei pubele: una pentru resturi menajere, alta pentru PET-uri şi doze, şi una pentru hârtie. "Sticlele se aruncă în containere anume puse pe străzi", povesteşte Ciprian, un orădean care a studiat acolo. Sancţiunile sunt clare: cine nu respectă regulile colectării selective primeşte amendă şi riscă inclusiv să nu i se mai ridice deşeurile!

Colectare cu efort

Reguli la fel de aspre sunt şi în multe oraşe din Belgia şi Franţa. Pentru unii francezi, reciclarea nu e deloc comodă. În Dampierre-sur-le-Doubs, o mică localitate lângă graniţa cu Elveţia, localnicii plătesc 20 euro drept taxă de salubritate, dar nu au parte decât de patru colectări lunare de deşeuri menajere, iar reciclabilele trebuie să le ducă singuri în containerele puse în parcările magazinelor. "Nu ştiu dacă sunt amenzi dacă nu colectezi. Ştiu doar că toată lumea colectează selectiv, li se pare firesc", spune Bogdan, un orădean stabilit acolo.

Mai spre sudul Europei, în oraşul italian Perugia, şi el comparabil cu Oradea, colectarea selectivă e ceva mai relaxată. Ca la noi, se face în două fracţii: deşeuri menajere şi respectiv reciclabile. Majoritatea locuitorilor respectă regula, fără s-o simtă ca pe o constrângere, ci mai degrabă ca pe o dovadă de normalitate. Tot în două fracţii colectează deşeurile şi vecinii din Debreţin dar, la fel ca noi, nici ei nu se prea pot lăuda cu rezultate.

Morala? Orădenii ar putea nu doar să-i admire şi invidieze pe occidentali, ci să demonstreze că şi ei pot trăi ca-n Occident, cu condiţia să înveţe să respecte regulile...