Fermierii trebuie înțeleși și întotdeauna ascultați, indiferent de circumstanțe!
Aceștia au întotdeauna dreptate, iar dacă nu îi credeți mergeți cu ei în fermă de dimineața până seara și îi veți considera adevărați zei.
Dincolo de protestele fermierilor din România, Franța, Germania sau din alte state, absolut justificate, cel puțin din prisma condițiilor de muncă, dificultățile sectorului agricol la nivel european nu pot fi ignorate: inflația, seceta, inundațiile, prețurile la imputuri, lipsa piețelor de desfacere sau pur și simplu, războiul din Ucraina.
Impredictibilitatea în viitorul apropiat face ca tot mai mulți fermieri să renunțe la această activitate, iar dacă te uiți acum la frigul de afară sau la camera goală a îngrijitorului care a plecat fără să îți spună deoarece este Crăciunul și poate se întoarce peste 2 săptămâni, stai să te întrebi dacă colegul tău de bancă din clasa a VIII-a, care lucrează în construcții, nu o duce mai bine. Fără să mai adăugăm prețurile derizorii de doar 2,2/2,5 lei pe litru de lapte, precum și lipsa forței de muncă.
Tocmai de aceea trebuie înțelese și ascultate persoanele care protestează, deoarece vă garantez că nimeni nu a venit “de bine ce îi este“ de la Botoșani, cu tractorul, până în București, din Leipzig până în Berlin sau din Strasbourg până la Paris.
Acești zei din fiecare fermă, cu fețele brăzdate și mâinile crăpate de frigul de afară poate că nu sunt întotdeauna conștienți de faptul că s-au înrolat într-un război cu un final absolut imprevizibil. Dar războiul lor trebuie câștigat, deoarece este victoria care nu ne va lăsa să pierim de foame!
Fondurile europene, deși indiscutabil reprezintă un sprijin semnificativ, prin intermediul lor am avut ocazia să observ astăzi un exemplu concret de succes, totuși, în prezent, nivelul de cofinanțare necesar pentru aceste proiecte a crescut la 35-40%. Acest aspect poate deveni un factor limitativ pentru orice fermier, chiar dacă aceste fonduri sunt esențiale pentru implementarea proiectelor agricole. Este complicat să îți asumi astfel de cote de finanțare, în condițiile în care nu știi cât o să fie mâine prețul laptelui, kilogramul de carne sau dacă se mai “sparge o conductă” cu cereale din Ucraina pe piața românească și nu ai unde să îți vinzi producția.
În același timp, suntem condamnați să reușim, suntem condamnați să perseverăm și suntem condamnați să ne ducem crucea mai departe pentru a contribui la ceea ce numim securitatea alimentară și la combaterea foametei și implicit a migrației.
Europarlamentarul Daniel Buda
(advertorial)