În urmă cu patru decenii, un tânăr aventurier, dornic să descopere secretele bine ascunse de Mama Natură în peşterile Bihorului, şi-a convins nişte prieteni să pună temelia unui club de speologie orădean, Cristal.
De-a lungul anilor, aici s-au pregătit numeroşi exploratori de peşteri şi cuceritori de stânci montane. "Eram tineri, ne plăcea muntele şi aventura. În plus, aşa ne distram noi în vremurile alea", rememorează "părintele" clubului, Dorel Borodan.
Pe cărările doamnei Marossy
Dorel Borodan (65 de ani) a prins drag de natură pe când era elev al Liceului Industrial Înfrăţirea. Se întâmpla în anii ’70, într-o perioadă în care tinerii nu aveau prea multe opţiuni de distracţie. "Am avut-o dirigintă pe doamna Anna Marossy (foto), care în fiecare sâmbătă şi duminică ne ducea în aplicaţie, în natură. În plus, chema cu noi alpinişti, schiori, speologi, de la care aflam multe", povesteşte bărbatul.
Reputată ecologistă şi profesoară de biologie, Anna Marossy (1931-2015) a educat generaţii de elevi în spiritul iubirii faţă de natură, arătându-le cât de minunată este aceasta şi de ce trebuie ocrotită. "Doamna era exigentă cu noi. Dar când ieşeam în natură era mai blândă, ne lăsa să mai bem un suc, o bere... Aşa evadam din strâmtoarea comunistă", rememorează Dorel.
Tovarăşi de scufundări
Reîntors acasă din armată, a început să frecventeze clubul de speologie Z al Muzeului Ţării Crişurilor, unde a făcut şi cursul de ghid montan. Totodată, angajat deja ca strungar la Înfrăţirea, a început să confecţioneze diverse echipamente pentru montaniarzi, aşa că a ajuns rapid cunoscut în breasla aventurierilor.
Aşa l-a cunoscut Dorel Borodan pe cel care avea să devină curând cel mai harnic explorator al adâncimilor din Bihor, Halasi Gabor. S-au împrietenit rapid şi au început să cerceteze împreună peşteri din Bihor. "Făceam şi scufundări, dar fără butelie de oxigen şi fără costum, că n-aveam", îşi aminteşte bărbatul.
Primul costum de scafandru l-a cumpărat de la un coleg de întreprindere, care-l adusese pe-ascuns din Polonia, crezând că e un echipament de pescar. "Mi-a cerut mulţi bani pe el, dar m-am consultat cu Gabi şi l-am cumpărat. Aşa am ajuns oameni serioşi, aveam costum de scufundat", râde Dorel.
Mărturisiri în Styx
În noiembrie 1981, Borodan a înfiinţat un club de speologie, Cristal, în care a cooptat mai mulţi prieteni montaniarzi. Primul preşedinte a fost însă un inginer din întreprinderea în care lucra, Bogdan Tomescu, deoarece clubul era, de fapt, o secţie a Asociaţiei Sportive Înfrăţirea, căci pe-atunci nu se putea altfel.
Strungarul nu ştia că, de fapt, a pus temelia unui club trainic, care decenii la rând avea să pregătească speologi, dar şi să fie un furnizor de echipamente pentru montaniarzi din toată ţara. "Materiale foloseam de unde puteam: de la Înfrăţirea sau de la alte întreprinderi, unde lucrau alţi colegi de prin ţară. Ne descurcam cum puteam".
Membrii clubului Cristal au făcut explorări importante în Bihor, cartând peşteri pe care nimeni nu le explorase sau refăcând cartări în altele. Borodan şi Halasi, de pildă, au cartat împreună sifoane (pasaje de peşteră complet inundate) din Peştera Vadu Crişului, Cetăţile Ponorului, Izbândiş, Moara Dracului. "Am făcut două şcoli de scafandri şi mă antrenam în Felix. Intram în bazin chiar şi cu butelii de oxigen, deşi nu era voie. Noroc că nu mulţi ştiau ce-s alea", îşi aminteşte Dorel.
Speologii ştiau cât de importantă era munca lor, aşa că se străduiau să fie cât mai profesionişti. În 1983, au început să editeze şi o revistă, Styx, în care îşi detaliau cercetările. "Am tipărit-o clandestin, ferindu-ne de Securitate", zice Borodan.
Adâncurile au luat tribut
O tragedie a tăiat, însă, din elanul clubului. Pe 11 noiembrie 1984, Halasi a coborât singur în izbucul Izbândiş din Şuncuiuş (cel mai adânc din România -114 metri) şi n-a mai ieşit la suprafaţă! "Îmi e greu şi acum să mă gândesc la asta", recunoaşte fondatorul clubului. Nimeni n-a înţeles ce s-a întâmplat cu un speolog atât de experimentat...
Drama, din păcate, n-a fost unică. Nici un an mai târziu, pe 27 octombrie 1985, un alt membru Cristal, Ştefan Pop "Papi" a murit în sifonul din peştera Vadu Crişului, pentru că făcuse o greşeală elementară: s-a scufundat fără firul ghid, care-l putea îndruma spre suprafaţă. În acelaşi an, în al doilea număr din revista Styx, colegii au publicat, post-mortem, şi cercetările lui Halasi.
Borodan a renunţat atunci la scufundări. În schimb, devenit preşedintele clubului, a organizat, cu prietenul Adrian Paută, primul curs din Bihor de iniţiere speoalpină. "Atunci s-au format primii salvatori montani", spune strungarul. Tot atunci clubul a înfiinţat şi o secţie de alpinism. După ce şi-au pierdut prieteni în subteran, speologii s-au reorientat spre culmi...
La mulţi ani, Cristal!
La începutul anilor ’90, clubul a fost "reînviat" de cunoscutul speolog Viorel Lascu, care i-a mobilizat iar pe fondatorii Cristal, dar a atras şi tineri. Speoclubul continuă şi azi să recruteze şi să pregătească tineri speologi, fiind un punct de referinţă în speologia românească, iar recent a împlinit 40 de ani de activitate.
Ajuns la pensie, Dorel Borodan (foto jos) încă participă la întâlnirile membrilor.
"Acuma-s mai rare, de când cu pandemia", zice părintele clubului. Ce-l supără mai tare este, însă, că explorările de peşteri sunt şi ele tot mai puţine, fie pentru că accesul în peşteri este îngrădit, fie că nu mai sunt temerari dornici să le cerceteze. Aşa cum, în urmă cu patru decenii, se încumetau, plini de îndrăzneală, primii membrii din Cristal...