Aşa cum arătam şi săptămâna trecută, evaziunea fiscală reprezintă sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale extrabugetare, de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine.
Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, pentru a reuşi să combată evaziunea şi pentru a creşte încasările la buget, oferă unele "facilităţi" persoanelor care au comis această faptă, pentru a evita răspunderea penală sau pentru a-şi atenua această răspundere. Practic, prin legislaţia în vigoare, statul pune, mai presus de represiunea penală, interesul pragmatic al colectării la buget a sumelor ce au rezultat din fenomenul evaziunii fiscale descoperit.
Astfel, cu titlu general, articolul 10 din lege prevede că în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecaţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.
Dacă însă prejudiciul adus statului este sub o anumită valoare, "facilităţile" oferite merg şi mai departe. În concret, dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amenda, iar dacă este de până la 50.000 euro se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Totuşi, nu orice persoană poate beneficia de aceste "facilităţi". Pentru a descuraja fenomenul evaziunii fiscale, articolul 10 alineat 2 al Legii nr. 241/2005 prevede că acestea nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune de acelaşi gen într-un interval de 5 ani.
Pentru a determina cuantumul prejudiciului, legea prevede că în cazul în care, ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, nu se pot stabili, pe baza evidenţelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, acestea vor fi determinate de organul competent potrivit legii, prin estimare, în condiţiile Codului de procedura fiscală.