Nematodele sunt viermi cilindrici, simetrici, alungiţi, foarte frecvent întâlniţi liber in natură. Unele specii au evoluat, devenind paraziţi ai plantelor şi animalelor, inclusiv ai omului. Nematodele parazitare de importanţă medicală se clasifică în nematode intestinale (trichinoza, ascaridoza, strongiloidoza, oxiuraza, trichocefaloza) şi tisulare.
Filariile fac parte din această grupă, localizându-se în ţesutul subcutanat şi în vasele limfatice. Există 8 specii de filarii care infectează omul, dar dintre acestea doar 4 sunt responsabile de infecţii grave. Se estimează că filariile, care infectează circa 140 de milioane de persoane în toată lumea, sunt transmise prin anumite specii de ţânţari sau alte artropode. Ciclul lor de viaţă este complex, incluzând stadiul infectant larvar realizat la nivelul insectelor şi stadiul de vierme adult, in ţesutul subcutanat sau în limfatice omului. Microfilariile rezultate din adulţi au 200-250 mm lungime şi 5-7 mm lăţime. Pentru a realiza ciclul complet de viaţă, microfilariile sunt ingerate de vectorul artropod, unde în 1-2 săptămâni se dezvoltă larvele infectante. Viermii adulţi trăiesc mulţi ani, în timp ce microfilariile supravieţuiesc între 3 şi 36 de luni.
Filarioza limfatică este cea mai frecventă şi este produsă de Wuchereria bancrofti, Brugia malayi, sau Brugia timori, paraziţii fiind localizaşi atât în canalele limfatice, cât şi în ganglioni, unde pot rămâne viabili pentru mai mult de 20 de ani. W. Bancrofti este cea mai răspândită filarie, anual fiind afectaţi 80 de milioane de oameni din zonele tropicale şi subtropicale, incluzând Asia, insulele din Pacific, Africa, zone din America de Sud şi bazinul Caraibean. Omul este singura gazdă definitivă a parazitului. Vectorii naturali sunt ţânţarii Culex fatigans (în mediul urban) şi anofelii sau aedienii (în mediul rural). Filarioza brugiană produsă de B. Malayi, apare în principal în China, india, Indonezia, Coreea, Japonia, Malaezia şi Filipine, parazitul afectând în mod natural atât pisicile cât şi gazdele umane. B. Timori există doar în 2 insule din Indonezia.
Manifestările clinice sunt febra (frecvent cu frisoane puternice), inflamaţia limfatică (limfangita şi limfadenita) şi edemul local tranzitor. Aceste episoade pot recidiva periodic, de aproximativ 10 ori pe an, cu reemisiuni spontane după 7-10 zile. La persoanele care tranzitează zonele endemice (turişti, sezonieri etc.), simptomele apar, de obicei, la 3-6 luni de la muşcăturile produse de un număr mare de vectori infectanţi, lipsind febra.
Diagnosticul definitiv se pune doar prin identificarea parazitului, prin metode specifice de laborator. Există şi teste serologice cutanate pentru evidenţierea parazitului, dar valoarea lor diagnostică este mai mică la cei născuţi în zonele endemice faţă de cei aflaţi în tranzit.
Atenţie! Tratamentul bolii este limitat în prezent la cateva medicamente (dietil-carbamazina, ivermectina) care se administrează 2-3 săptămâni, în doze stabilite de medicul specialist infecţionist. Filarioza limfatică trebuie diferenţiată clinic (când nu este posibilă identificarea parazitului) de tromboflebită sau infecţii cutanate. Complicaţiile sunt suprainfecţiile bacteriene, obstrucţia limfatică cronică, sau tromboze locale.
Reţineţi! Profilaxia bolii este esenţială şi constă în evitarea înţepăturilor de ţânţari, lucru dificil în zonele endemice. Sunt necesare plasele de ţânţari şi insecticidele, iar cei care tranzitează aceste zone pot utiliza dietil-carbamazina în mod profilactic. Cazuri sporadice de boală pot apărea şi în afara zonelor endemice, de aceea aplicarea insecticidelor pe scară largă ar trebui să fie o prioritate pentru toţi edilii.